Am revenit in Dubai pentru a-i face o supriza fiului meu, care a implinit 10 ani. Altfel, eu si Dubai nu ne-am mai fi intalnit probabil niciodata. Vreau sa scriu cateva randuri despre Dubai, asa, ca pentru cei care nu au fost si tanjesc sa mearga.
Daca esti a “mall animal” Dubai is you place. Mare, urias, artificial, vitrine, masini, mall-uri, amusement parcuri, waterpark, aer conditionat, mancare, diversitate, consum.
Daca iti plac chestiile mai simple, cum ar fi……ha!: natura – nu e locul tau.
Ma rog, pana la urma sunt momente si momente in viata, asa ca nu vreau sa para ca Dubai e dusmanul unei vacante autentice; avem nevoie cu totii in anumite momente de Dubai, seriale pe Netflix, mall, video games and so on.
Asa. In ceea ce ma priveste, de fiecare data cand ajung intr-un loc, respir de cateva ori adanc si rar, sa ma uit imprejur si depistez ce simt. In Dubai m-am simtit speriata. Speriata ca noi ca oameni am mers prea departe stricand un echilibru natural pe care il banuiesc subtil pe undeva, speriata ca nu vedeam in jurul meu decat zgarie nori cu pereti cortina oglinda si masini cu geamuri fumurii, speriata ca nu vedeam oameni pe strada, speriata ca totul in jurul meu e mare. Speriata ca totul in jurul meu miroase a bani. Ma rog, nu chiar speriata asa cat sa ma sui in avion inapoi, dar cu o usoara senzatie de agitatie si incordare pe care ti-o dau lucrurile care nu iti priesc.
   
Sa nu dramatizez. Desi imi place. M-am simtit bine in Dubai in sensul in care: am mancat super bine, am avut confortul unui hotel scump (si mare), m-am pus la mintea lui Tudor (baiatul meu) si ne-am dat pe tobogane in water park, am invatat despre pesti la acvariu si l-am privit cum ia in brate un delfin. Care l-a si dus inotand prin apa. Ingrijitorii delfiinilor ne-au asigurat ca delfinii sunt absolut fericiti sa distreze adulti si copii pe banda rulanta. I have mixed feelings about that!
Despre marea din Dubai, imi aduce aminte de atunci cand eram copil, pe vremea comunismului, si mergeam la strandul Tineretului, langa arcul de triumf. Soare, apa, zgomot si oras.
Tudor imi spune ca i-au placut foarte mult oamenii. Asa este – toti cu care am interactionat – de la vanzatorii din magazinele scumpe, la chelneri, taximetristi, receptioneri, ghidul de la acvariu, salvamarii de la waterpark, au fost oameni cu care am schimbat zambete, strangeri de mana, priviri, replici dragute sau chiar mici povesti de viata. Nici unul nu era din Dubai. Majoritatea erau din Kenya, Pakistan, Egipt, India, Sri Lanka, Indonezia si cativa din Romania. Toti venit in Dubai pentru mirajul unei vieti mai bune. Cred ca urmatoare vacanta va fi in Sri Lanka.
Mda, Dubai este despre puterea oamenilor asupra naturii. Despre ce pot face banii.
Despre ego. Cel mai bun example este Burj Kalifa. Cea mai inalta cladire din lume. De ce? Pentru a arata altora ca se poate. Sincer, a fost si motivul care ne-a adus acolo. Caci aproape orice copil stie ca este cea mai inalta cladire si viseaza sa o viziteze. Si da, am rezervat cuminti din timp, am stat la coada cam 1 ora, cu sute de alti pelerini in cautare de nici ei nu stiu ce. Si am urcat la etajul 125. Si? Si nimic. Doar m-a luat din nou un sentiment de frica cand m-am apropiat de peretii cortina de si m-am uitat in jos.
 
Positive ending: sunt doua chestii care mi-au placut cu ADEVARAT, fara mixed feelings – muzica arabeasca si parfumurile, in special cele cu oud. Si muzica si parfumurile arabesti au poveste. Poveste si rafinament.
Si mi-a mai placut desertul. Apusul.