Casa de la zero
Povestea de la Magurele este despre entuziasm, optimism si energie. Despre cum sa muti muntii din loc. Sau cum sa fii pozitiv atunci cand ai o problema grava de sanatate, o casa care sta sa cada pe tine, si o familie de care sa ai grija. Si cum poti face o casa de la zero in cateva saptamani.
magurele13
Acum cand ma uit in spate, nu imi vine sa cred ca am reusit sa facem asta. De la o schita pe o bucata de hartie, la casa gata, in mai putin de 30 zile. Probabil nu este de mirare ca toata lumea ma intreaba daca este pe bune. La episodul de la Magurele m-am uitat impreuna cu parintii mei. Tata exclama din cand in cand:”da, e clar, e totul regizat”. Nu poate fi real. Ma irita chestia asta ingrozitor, pentru ca am obosit sa repet tuturor ca ce facem noi e real. De aia se si cheama reality show. Da, oamenii la care ajungem nu banuiesc ca urmeaza sa venim – de aceea multi dintre noi avem ochii in lacrimi si ne tremura vocea. Da, chiar facem totul in cateva saptamani. Da, chiar lucram la foc continuu ca lucrurile sa poate fi finalizate.
magurele1
La Magurele m-am ocupat de dezvoltarea si de coordonarea proiectului de arhitectura, iar apoi la interior ne-am impartit ca de obicei spatiile. A fost al naibii de greu si nu stiu daca as mai putea face asta inca o data.  Presiunea de a gasi o solutie buna in timp scurt este uriasa, toata echipa asteapta de la tine. Daca nu ai proiectul gata, nu se poate incepe santierul si deci nu se poate termina la timp si totul sare in aer. Zilele de filmare si ziua in care se intoarce familia acasa sunt batute in cuie. Nici o amanare, greseala sau scapare nu este permisa.
Pe scurt, dupa ce am cunoscut familia si am decis ca demolam casa, am avut cateva ore, aproape o zi, sa vin cu o solutie coerenta. Cum gaseam 5 minute la filmari, ma punem in rulota sa magzalesc pe hartie solutii. Sau inchideam ochii si incercam sa imi imaginez cum as vrea sa fie casa. Treaba super grea, pentru ca de obicei sunt destul de nesigura si exigenta cu solutiile mele…mi se pare ca mereu pot fi imbunatatite, rafinate. Aici a trebuit sa zic STOP. Gata, in momentul in care am creionat un plan, am inceput sa gandesc conceptul casei ca si volumetrie. Am stiut ca vreau sa fac o casa diferita. Diferita prin simplitate, prin absenta cliseului reprezentat de acoperisul in doua ape si prin modul in care comunica cu exteriorul.
O alta problema. Mare. Terenul lat de numai 6m. Din care, pentru a avea ochiuri de geam mobile, trebuie sa cedezi 2m, deci casa poate avea latimea de 4m. Daca scadem grosimi de pereti, ajungem la 3,5m. Cand trebuie sa acomodezi toate spatiile necesare unei familii de 4 membri, ajungi la o casa tip vagon, de 4m x 20m.
Am regandit si reinterpretat casa vagon. Am simulat un acces frontal, care te conduce catre o curte lunga interioara, ce permite apoi accesul pe lateralul casei, in mijlocul ei. In felul asta circulatiile sunt optimizate.
Am creat un monovolum, simplu, cu suprafete mari vitrate catre dau catre spate si fata. Fatada principala am decis sa o tratez ca un fronton care ocupa toata latimea terenului, pentru a “pacali” sentimentul de ingustime, si a da amploare si importanta casei. Deasemenea, frontonul mascheaza sarpanta casei, solutie aleasa din considerente practice atat in executie cat si in intretinere. Pentru a o integra conceptual curtea de lumina in volumul casei, am facut niste “coaste” de lemn care completeaza acest gol si ritmeaza spatiul, iar toata fatada laterala este placata cu caramida aparenta. Suprafetele vitrate sunt gandite ca fasii verticale, tocmai pentru a “rupe” un spatiu lung si ingust.
magurele6   magurele5   magurele4
M-a inspirat foarte mult optimismul lui Carmen si felul in care a luat viata in piept; am simtiti intre ea si sotul ei o nostalgie, o melancolie pentru momentele de inceput ale relatiei lor, pentru faptul ca poate nu au avut ragaz niciodata sa se bucure unul de altul. Asa ca am decis sa tratez spatiile interioare de care m-am ocupat ca niste spatii de rasfat, ca acelea pe care le vezi in hotelurile de lux din Asia. Un fel de hedonism minimalism. Am ales cu mare grija toate detaliile din baie, dormitor si terasa din fata dormitorului, pentru a creea acest ambient de “honey moon”. Lumina atent filtrata, lemn, piatra, texturi bogate suprapuse si multe pattern-uri. M-am bucurat ca am reusit sa il conving pe Isacescu sa preia din tratarea de la interior si pentru terasa din fata. Si m-am mai bucurat ca am avut incredere in feedback-ul lui Omid care a insistat sa fac golul de trecere catre curtea interioara sub forma de arcada. Un touch extrem de elegant.
magurele11   magurele10   magurele3   magurele9   magurele2
Mi-a placut foarte mult spatiul central al casei, de care s-a ocupat Omid si Adela. Am fost cu totii atat de prinsi fiecare cu ce am avut de facut, incat nu am reusit sa vedem ce face celalalt..asa ca rezultatul final a venit oarecum ca o surpiza. Si recunosc ca m-a lasat cu gura cascata. Totul s-a pus cap la cap frumos ca un puzzle.
magurele12
Momentul in care s-a mutat autocarul si am vazut casa o data cu familia, l-am simtit cu totii ca si cum am fi vazut pentru prima oara casa. Ne-au dat lacrimile. De usurare, de oboseala, de bucurie, de nostalgie. Fara exceptie.