Povestea unui copil care a invins cancerul. Chiar asa. Si nu numai el, dar si Alex, “ingerul sau pazitor”, baiatul care a scris la Visuri la Cheie si care ne-a sustinut in tot ce am facut pentru Flavius si familia lui. Nimic asadar nu este imposibil si miracolele se intampla chiar in jurul nostru. Flavius tocmai a facut 18 ani, se lupta de 10 ani cu un cancer osos, a pierdut un picior insa a castigat viata. Povestea lui Flavius se impleteste cu povestea familiei lui, a carei unic obiectiv este acela de a-l vedea pe Flavius sanatos si care pentru asta a facut imposibilul. Toti banii de care puteau dispune intr-o forma sau alta s-au dus catre tratamente si ulterior catre proteza.
Flavius, mama si sora lui traiau intr-o casa de doua camere, veche de 100 de ani, care statea sa cada pe ei; evident, baia si bucataria in curte, fara apa curenta. Tatal plecat la munca in Germania, sa poata strange bani pentru a termina o viitoare casa. Sa mai spun despre Flavius ca este cel mai optimist baiat pe care eu il cunosc. In momentele in care probabil in sufletul lui se gandea daca mai apuca cateva luni de viata, gasea resurse sa incurajeze familia, sa ii dea incedere mamei lui, sa o priveasca in ochi si sa-i spuna sa fie tare, ca totul va fi bine.
Ma intorc la Alex. Am povestit tuturor despre el pentru ca pur si simplu il admire enorm si cred ca oameni ca el pot insufleti schimbarea in noi toti. Alex a suferit de aceeasi boala ca si Flavius, are putin peste 30 ani, are un picior amputat si o bucurie de viata extrodinara. Lucreaza, are familie (sotia lui tocmai a nascut primul lor copil), organizeaza concursuri de dans si are o fundatie. O fundatie prin care isi propune sa ajute copii si oameni aflati in suferinta. Alex isi doreste sa construiasca o casa familiala in care sa creasca impreuna cu sotia si copilul lui, alti 20 de copii din orfelinate. Cam asta face Alex, in conditiile in care poate multi dintre noi aflati in situatia lui ne-am chinui sa supravietuim disperarii.
Flavius ne-a dat fiecaruia, la final, un breloc cu o o mica poza. O poza a unui capac castigator de la o promotie, pe care il castigase tocmai cu o zi inainte de venirea noastra. Un moment din acela in care Dumnezeu iti da de stire ca miracole exista. In care iti dau lacrimile pentru ca simti ca viata este mai mult decat ce vedem in fiecare zi. Vechea casa a fost demolata si in locul ei am costruit o casa de la zero. Am stat mult sa ma gandessc ce as putea face. De fapt, cred ca orice casa le-am fi facut, era un miracol fata de locul in care traiau ei acum. Am proiectat o casa eficienta, compacta, fara volume gratuite, cu suprafete vitrate care preiau lumina si caldura soarelui in interior. Si pentru ca un unic volum poate fi destul de auster, am decis sa tratez fatada casei intr-un fel grafic, cu lemn si sticla la partea superioara, in timp ce la parter am pus o copertina, cu elemente verticale inverzite, care aminteste de prispa traditionala cu vita de vie care se catara pe stalpii decorati de lemn.
Suntem in Oltenia, si, pentru ca tatal meu se trage dintr-un sat la numai cativa km departare si mi-am petrecut copilaria in zona aceea, am simtit ca interiorul casei sa-l aduc intr-o tema etnica. Am propus-o colegilor mei si rezultatul a fost o translatare a motivelor traditionale intr-un context contemporan si urban. Eu am amenajat bucataria si hol central, Adela a amenajat camera sorei lui Flavius si dormitorul lui Flavius, iar Omid a facut baia, living-ul si dormitorul parintilor.
Cel mai mult mi-au placut: Bucataria, unde am inserat motive traditionale la braul decorativ al camerei, la zona dintre corpurile baza si cele suspendate si la ancadramentul usii, pe care l-am desenat special si a fost apoi decupat in lemn. Camera lui Flavius, unde Adela a luat esenta grafica a modelului traditional, adica rombul, si s-a jucat cu el pe perete, sub forma unor canvasuri albe, pe care apoi Flavius sa le picteze. Living-ul, care parea ca se continua cu exteriorul datorita ferestrei mari, si unde Omid a ales sa imbrace stalpii de lemn cu un trafor grafic in aceeasi tema etnica.