Episodul 1 sezonul 3: Calinesti
Mi-am propus sa scriu cate un post despre fiecare poveste Visuri la Cheie, asa… “from the inside to the outside”. Cu lucruri care mi-au ramas imprimate pe retina sufletului. Sunt acele mici chestii care nu se vad la televizor, sau prin alte articole, care nu au un fir epic, de fapt poate nici cap si nici coada….sunt asa, niste crampeie vizuale si filozofice.
calinesti-2
Traim niste timpuri confuzante si aiurisante, in care gasim pe toate site-urile, cartile si Ted-urile, treaba aia cu “sa faci mereu ce iti place, caci numai asa vei fi fericit”. Hai serios? Bullshitt total, atunci cand cunosti realitatea majoritatii. Spune-i asta unui tata de familie cu 3 copii dintr-un oras mic de provincie, care lucreaza ca zilier te miri pe unde sa aiba ce aduce acasa de mancare. Sau unui copil de 15 ani, rrom, fara parinti, care nu se poate duce la scoala caci trebuie sa castige niste bani sa-si hraneasca fratii. Cei pe care noi ii ajutam in emisiune, sunt MAJORITATEA care defineste realitatea universala in care traim. Nimic de dezvoltat aici, am aflat povestile lor la PROTV. Am insa o concluzie personala despre a face ce iti place, invatata prin practica muncii la emisiune: nu conteaza sa faci ce iti place, ci sa gasesti placere in ce faci. Asta e arta de a trai. Frumos. Uite asa, mergand inainte cu teoria asta, m-am descoperit cat sunt de fericita facand un lucru obositor, de multe ori frustrant, cu multe momente in care nu vezi nici un fel de rezolvare, in care trebuie sa faci balet printre multe constrangeri, dar care este al naibii de frumos. Frumos pentru ca imi da un imbold de a ma scula devreme si a incepe treaba, pentru a adorm gandindu-ma la solutii si idei,  pentru ca ma simt ca in familie cu echipa, pentru ca las ceva in urma mea cu adevarat, pentru ca ma descopar in niste feluri in care nu stiam ca pot fi, pentru ca ajung sa ma accept cu toate conflictele si angoasele interioare,  si pentru ca, in final nu poti fi imun la bucuria si tristetea altora. Si asta inseamna pentru mine sa fi OM, omul ala care simte ca ii bate inima in piept. Si atunci cand esti OM, vei gasi placere in tot ce faci.  Asta a fost asa, ca un fel de intro de sezon.
In alta ordine de idei, ma simt tare bine, ca in familie, de colegii mei de echipa. Sunt super super, cei mai super, si le zic asta de fiecare data cand am ocazia. Ei sunt un motiv important pentru care gasesc placere in ce fac. Muuultumesc dragi OAMENI!
calinesti-7 calinesti-6 calinesti-9
Back to Calinesti – Bogdan (tatal) in scaun cu rotile, Cristina (mama) si Vladut (copilul de 3 ani):
Cel mai frumos moment (evident, nu iau in calcul pe cel din prima zi cand cunoastem familia, si cel din ultima zi in care familia cunoaste casa): vizita la Muzeul Satului din Golesti, o scufundare in lumea satelor de mai demult, unde simti energia aia adevarata a satului, smerita, pitoreasca si calda. Nici un turist acolo. Pacat, intr-un fel.
calinesti-13
Momentul de panica: atunci cand am incercat sa fac ceva cu un cadru de fereastra veche, le-am povestit tutuor, i-am rugat sa ma ajute, am oprit muncitori din treaba sa taie pe contur o placa mare de placaj, am pus cadrul vechi peste, l-am vopsit, i-am zapacit pe toti cu solutii de prindere, in final le-am pus pe perete si totul arata urat cu indulgenta. Genul ala de idee care este doar in mintea ta, insa atunci cand o executi nu mai este nici macar o idee. Am stricat si peretele, au trebuit sa-l repare si mi-au trebuit destul de multe zambete si glume sa trec peste sentimentul de rusine.
My top design corners:
Dormitorul matrimonial, de care m-am ocupat cu colega mea Daliana, si pe care l-am imaginat ca un spatiu scandinav, genul ala de minimalism dulce. Am “abuzat” de pattern-uri, pe care le-am prelucrat, si apoi le-am printat pe PAL sau placaj pentru a creea diferite module decorative. Toata depozitarea principala este facuta la un nivel mai coborat pentru a fi accesibila din scaun cu rotile, iar pentru pat am facut o masuta pe rotile, care imbraca patul, pentru a face posibil mancatul, cititul sau lucratul fara a fi nevoie sa te dai jos din pat. Dupa ce a fost gata, am dat o gaura in blat pentru a o decora cu un ghiveci cu flori.
calinesti-1 calinesti-4 calinesti-5 calinesti-3
Apoi mi-a placut mult coltul imaginat de Omid in zona de zi, cu masa facuta de el din placaj, cu cadrul vechi de la bicicleta pe peretele de caramida si cu masuta joasa facuta de noi toti in ultima noapte, cand nu gaseam cu ce sa decoram coltul. Aveam o tava printata, iar omid a luat niste picioare vechi de mobilier pe care le-a modificat sa se potriveasca.
calinesti-10 calinesti-12
Mi-a mai placut decorul de perete manufacturat integral de Adela pentru zona de bucatarie de vara.
calinesti-11
Cu ce am ramas: cu realizarea faptului ca limitarile exista in mintea nostra si, daca crezi suficient de mult ca le poti depasi, si ai dragostea si suportul  neconditionat al familiei, poti rupe statistici medicale. Ca poti fi optimist si plin de viata chiar intr-un scaun cu rotile, ca dragostea intr-un cuplu nu tine de confort, si ca daca poti sa iei lucrurile asa cum vin fara sa te simti nedreptatit ai mari sanse sa schimbi realitatea din jurul tau. Sunt chestii vazute si simtite, nu citite in carti.  Am mai ramas cu recunostinta faptului ca am un corp sanatos, si, aproape de fiecare data cand merg cu bicicleta si simt miracolul miscarii, ma gandesc la Bogdan care merge si el, deocamdata, doar cu ajutorul rotilor de la scaunul sau….
Insa, deocamdata nu este totdeauna.