Citroen DS – mașina futuristă din trecut.
La semafor, două mașini: un Citroën C4 și un BMW Seria 1. Care v-ar atrage atenția?! E okay, și eu m-aș uita lung la BMW. Însă în 1955 situația ar fi stat altfel: compania franțuzească a făcut un salt în design ce avea să schimbe lucrurile pentru întreaga industrie automobilistică și să creeze un simbol al inovației.
Compania Citroën a fost fondată în 1919 de către antreprenorul francez André-Gustave Citroën, producător de armament în timpul primului război mondial. După moartea sa, în 1935, compania a fost preluată de marele producător de pneuri, Michelin.
În 1934 este lansată prima mașină cu tracțiune frontală produsă în serie pe piața europeană. Deși modelul Traction Avant întrunea câteva caracteristici inovatoare, costul mare de producție secătuiește resursele Citroën astfel încât compania întră într-un con de umbră până în anii '50.
Revoluția DS
În 1955, dupa 18 ani de la ultimul succes Citroën, compania prezintă la Show-ul Auto de la Paris, noul model Seria D 19. Impactul a fost atât de puternic încât în primele 15 minute s-au vândut 743 de bucăți, DS având să devină în scurt timp un simbol al societații franceze postbelice în căutarea unei noi identități.
În ’62 a fost introdusă a doua pereche de faruri care urmăreau traiectoria dată de mișcarea volanului.
Alte inovații: frâne pe discuri, transmisie semi-automată, capotă din fibră de sticlă. Un detaliu care a devenit marca Citroën, de altfel, este volanul cu o singura bară de prindere pe butucul central.
Două decenii de mândrie franceză
Citroën DS a fost un model foarte apreciat pentru eleganța sa. Într-o perioadă în care mașinile mici erau din ce în ce mai căutate pentru accesibilitate și costuri reduse (Volkswagen Beetle, iar mai apoi Mini Morris), DS-ul a devenit un simbol al luxului și rafinamentului francez. În mentalul colectiv s-au produs asocieri și s-au construit mici legende în jurul mașinii iconice. Una dintre ele se referă la atentatul din '62, în care generalul francez Charles de Gaulle este salvat demarând în viteză, deși fuseseră sparte două dintre cauciucurile DS-ului în care se afla.
Jocul de cuvinte DS, în franceză “déesse”, însemnând zeiță, asociază impactul lansării mașinii în '55, cu cel pe care Brigitte Bardot l-a avut cu filmul său din '56, “Et Dieu… créa la femme“.
DS-ul apare din ce în ce mai des în filme și fotografii, devenind un personaj în cultura vremii alături de Gérard Depardieu, Jean-Paul Belmondo, Marcello Mastroiani, Jane Birkin sau Louis de Funes.
Liniile sale avangardiste și toate inovațiile tehnologice proiectează imaginea mașinii într-o zonă a viitorului, a experimentului, filosoful francez Roland Barthes spunând chiar că modelul DS arată ca apărut din cer:
“I think that cars today are almost the exact equivalent of the great Gothic cathedrals: I mean the supreme creation of an era, conceived with passion by unknown artists, and consumed in image if not in usage by a whole population which appropriates them as a purely magical object.
It is obvious that the new Citroen has fallen from the sky inasmuch as it appears at first sight as a superlative object … “
Și poate nu era departe de adevăr… sau poate din apă?
