Alte cinci hoteluri de vizitat într-o viață.
De data asta ne-am hotărât să călătorim mai exclusivist, mai “high-end” și ușor experimental. Măcar în visele noastre deocamdată, dar cu proiecție sigură în viitor. Oricum, nu strică să ne clătim ochii, căci interioarele sunt atât de bine construite încât sfidează ideea-clișeu “arată ca o cameră de hotel”.
6. Hotel Met – Salonic, Grecia
Okay, nu este un hotel de vacanță. Nu este pentru acea Grecie de vară, cu acoperișuri albastre și zugrăveală albă, cu plaje aurii și greci care închiriază scutere și-ți spun într-o engleză stricată “no stress, stress kill, I just show you scooters, you don’t want, don’t take”. Hotelul este într-o zonă mai degrabă industrială decât de orice alt fel, așa că pitorescul grecesc nu este un punct forte. Dar în toate celelalte privințe (chiar și din perspectiva costului)… Met merită!
Extrem de elegant, cu linii simple, sobre, mai degrabă masculine și ușor austere, dar fără ca mixul acesta să-l facă rece și neprimitor. Din contră, minimalismul spațiilor de trecere, simplitatea liniilor recepției și modul în care lumina se propagă în aceste zone, calmează simțurile și-ți dau o senzație de intimitate.
Camerele spațioase sunt foarte “posh”, cu suprafețe mari cu finisaj de lemn care contrastează cu alte suprafețe mari, albe, cu finisaj lucios, ferestre generoase, chiar dacă priveliștea nu este tocmai exotică. Iluminarea locală oferă aceeași senzație de intimitate, în ciuda liniilor minimaliste și masculine. “Homey & elegant” fără exces decorativ sau stil clasic.
Mai departe, curtea interioară unde sunt expuse permanent lucrări ale unor artiști contemporani, piscina de pe acoperiș și sala de la ultimul etaj compensează cu prisosință.
Acum, nu pot depune mărturie pentru meniul hotelului (încă, dar cu prima vizită la Salonic!)… însă designul restaurantului mă face foarte curioasă. Întunecat, cu un aer foarte exclusivist, cu multe elemente grafice care se reiau pe diverse suprafețe, cu accent cromatic puternic (luminile verde-intens) și o podea grafică foarte prezentă care marchează zona de mese. Nice!
7. Mandarin Oriental – Barcelona, Spania
“Patricia Urquiola strikes again!”
Restaurantul hotelului Mandarin Oriental este clar pe lista punctelor de atracție pentru călătoria din Barcelona. Am să mă furișez pe holuri, pierdută în căutarea toaletei și când voi primi direcții, am să mă pierd din nou. La urma urmei… “lo siento, yo no estoy de aqui, no se… “. Lumina, materialele, abundența de alb și accentele de auriu și verde, geometria dată de volume… aș putea continua, aș putea să iau fiecare element în parte și să mă minunez cu cât bun gust, rafinament și pricepere a fost ales și corelat cu celelalte elemente. Dar experiența este atât pentru minte, cât și pentru simțuri, așa că am să raportez de la fața locului.
Accesul neconvențional pentru un hotel, nu te introduce direct în zona de recepție, ci mai întâi într-un spațiu de relaxare, desprins de formalitățile anoste ale “check-in”-ului. Accentele de auriu, lumina blândă, elementele de lemn și suprafețele vitrate compun un spațiu de maxim rafinament. Plafonul care oglindește întregul lobby, îți dă senzația de spațiu fără limite, întins, curat, de relazare…
Cam asta ar fi priveliștea. No comment.
Camerele sunt simple. Fără excese. Pur și simplu lux în simplitate. Însă atenția acordată detaliilor, finisajelor și suprapunerii texturilor îți amintesc faptul că eleganța într-un interior vine din armonizarea unor elemente subtile, rafinate, care uneori se insinuează discret mai degrabă decât să fie maxim de prezente. Yes, I love. Really love.
8. Hotel Favorita – Porto, Portugalia
Schimbăm puțin de la eleganță, lux și modernism, la un decor mai simplu foarte “homey”, vintage și contemporan, dar foarte creativ. E vară, mergeți în Portugalia și dacă ajungeți în Porto, Hotel Favorita este o opțiune care s-ar putea să vă încânte. Se doarme în paturi stil saltele (să nu spunem chiar saltele puse pe jos), în mansardă, cu dușumea, lumină de la ferestrele de pe acoperiș. Boem fără să fie lipsit de un accent modern totuși. Curat și simplu. Perfect pentru odihnă. Asta ar fi o variantă.
Există și cealaltă variantă, cameră spațioasă, cu delicate accente clasice, mobilier vintage și accesorii moderne. Dar totul foarte curat și aerisit. Cu adevărat frumos.
9. House Hotel – Istanbul, Turcia
Ghici ghicitoare, dacă e superdesign via Turcia, despre cine este vorba! “Long live” Autoban, căci au ce să ne arate și să lase în urmă! House Hotel din Istanbul este marca lor și ce marcă!, pentru că atenția la fiecare detaliu, împărțirea atât de inteligentă și frumoasă a spațiilor (mai ales în restaurant, unde zona de lounge din dreptul unui bovindou este separată prin două corpuri de bibliotecă), tonurile cromatice, luminile și texturile creează un ansamblu teribil de elegant.
Iată o idee excelent aplicată aici și de mare efect: accesul în spatele barului este mascat printr-o draperie. Aceeași draperie se regăsește și în capătul opus al barului, asemenea unei cortine care se poate închide și deschide către privitori.
În toată marea de tonuri de cacao cu lapte și maron, baia este elementul spectaculos. O baie turcească, placată în întregime cu marmură, însă cu linii extrem de moderne. În afară de asta, transparență totală.
Mobilierul este de asemenea marca Autoban, iar mesele sunt făcute manual. Dulapul de depozitare: transparent. Surse de lumină: multiple (scafe, spoturi, lumină locală dată de lămpi, inserții de casete luminoase în pereți și astea fără să fie prea mult!). Senzație: maxim confort.
6. Standard Hotel – New York, USA
“And we finish grand, with The Big Apple”. Standard Hotel este orice, mai puțin standard. Nu degeaba este situat în “the meatpacking district”, fostă zonă rău famată, acum o zonă foarte scumpă imobiliar, plină de cluburi, magazine și restaurante. Clădirea este construită pe doi piloni de beton, care flanchează un pod cu șine abandonate. Podul și împrejurimile sunt incluse într-un viitor proiect de peisagistică.
Înteriorul este suprinzător de la început până la ultimul etaj. Iar când spun asta mă refer la faptul că designul camerelor este din ce în ce mai modern pe măsură ce urci la etajele superioare cu liftul, care lift… Ei bine, filmulețul de mai jos este lucrarea unui artist care a făcut un colaj uriaș care să însoțească pasagerul în călătoria sa à la Divina Comedia, din “iad” până la ultimul etaj, în “rai”.
Un lucru esențial: piscină pe acoperiș.
