Despre obiecte și locul lor.
În mod normal, tablourile sunt puse pe pereţi, în defavoarea tavanelor și ne gândim că aşa a fost dintotdeauna. Însă, dacă ar fi să îi “cităm” pe clasici, sau mai precis, pe renascentişti, găsim de multe ori proporţia inversă – tavanul este foarte decorat iar pereţii mai puţin. Cel mai celebru exemplu este poate Capela Sixtină unde, da, piesa cheie se afla frumos colorată pe tavan. Motivul acolo îl bănuiesc a fi pur religios, să se uite oamenii către direcţia corectă.
Aducând exemplul în zilele noastre, găsim la Philippe Starck tablouri puse pe tavan. Efectul este spectaculos în cazul unui restaurant din Beijing sau intim şi neaşteptat în cazul unei camere de hotel, unde îi găsesc o justificare absolut raţională: care este locul în care privești cel mai des când deschizi ochii dimineața? Să ne oprim totuşi la ideea tabloului. Personal, cred că a merge mai departe și a pune deasupra patului oglindă sau plasmă sunt niște derivații grotești ale ideii descrise mai sus.
Cât despre perdele şi draperii, ne limităm de cele mai multe ori să le punem la ferestre. Tot la Starck, în același hotel din Londra, am găsit o reutilizare foarte ingenioasă, ele funcționând de această dată ca “room divider”. Mai mult, efectul este rafinat de prezenţa unei lumini ce îşi poate schimba culoarea în interiorul şirului dublu de perdele. Experienţa spaţiului obţinut este una eterică, moale, fără a mai vorbi de versatilitatea funcţională a spaţiului.
De încercat acasă: în dormitor, dacă spațiul este suficient de mare, poţi intimiza locul cu un fel de “room in the room”, o delimitare a zonei patului prin perdele sau draperii. Pentru un efect romantic, ele pot atârna mult pe pardoseală.
Aşadar, am putea să ne uităm la obiecte dincolo de ceea ce scrie pe eticheta lor şi să le găsim tot felul de “altfel” de locuri sau utilizări.