Fab London.

Sau despre ce să faci în două zile la Londra.

Îmi place Londra. Și înainte să vă spun recomandările mele “top notch” va trebui să citiţi de ce anume îmi place Londra.

Fac o mică paranteză, pentru a-i pregăti pe cei care nu au fost niciodată, ca să ştie la ce să se aştepte. Londra este diferită. Cred că ăsta este elementul cheie care o defineşte. În primul rând e diferită de tot ce îţi imaginezi înainte de a ajunge acolo. E intens colorată, veselă şi total neplicticoasă. E diferită pentru că se conduce pe dreapta, pentru că obloanele sunt în interiorul ferestrelor şi nu în afară, pentru că oamenii înșişi sunt diferiţi între ei şi pentru o groază de alte motive care nu îmi vin acum în cap.

Şi iată de ce îmi place Londra, în afara faptului că e diferită, ceea ce oricum este un motiv puternic în sine:

– Londra chiar este suprinzătoare!
– Londra este veselă, colorată, dar neostentativă.
– Londra are oameni normali, care aleargă, merg pe biciclete, stau pe iarbă şi citesc, dau mâncare la lebede, beau, merg la muzee, nu se lamentează şi în general sunt discreţi.
– Londra este creativă, cu miile (cred) de galerii, expoziţii, spaţii artistice şi interioare de apartamente boeme ce se văd pe geamurile caselor din Kensington şi Chelsea când vine seara şi se aprinde lumina.
– Londra este intimă, e orăşelul de turtă dulce, cu case înghesuite una în alta, şi flori în jardiniere.
– Londra e măreaţă!
– Londra are cea mai verde iarbă.
– Londra nu are tradiţie culinară, dar are cele mai gourmet restaurante şi cele mai gourmand “take away”-uri. L-aş menţiona în treacăt şi pe Jamie deşi nu sunt neapărat un fan.
– Londra are varietate de culturi.
– Londra îmi permite să mă îmbrac cum vreau şi să nu întoarcă nimeni capul după mine pe stradă. Pot chiar să exagerez.
– și da, Londra este scumpă şi exclusivistă.

Recomandările mele:

1. Plimbare fără obiectiv anume şi pierdut vremea în Hyde Park, cu stop obligatoriu la Serpentine. Pavilionul din 2012 este proiectat (încă nu s-a deschis) de către Herzog & de Meuron şi Ai Weiwei şi îşi propune o abordare evident “diferită”: vizitatorii vor urma un parcurs subteran pentru a explora istoria ascunsă a vechilor pavilioane. Unsprezece stâlpi caracterizând fiecare un pavilion trecut şi încă unul, al doisprezecelea, vor susţine un acoperiş ce va “pluti” la 1,5 m deasupra pământului.

2. Meditaţie artistică la Saatchi Gallery (o colecţie destul de impresionantă de artă contemporană în special), cu alte cuvinte căscat gura la tablouri ca un copil (de care de altfel e plin). Personal, puţin îmi pasă să îmi umplu capul cu nume de pictori şi artişti când mă duc la muzee și aş putea trece ca o incultă dacă mă scoate cineva la tablă, însă contemplu spaţiile şi operele de artă cu inima, încercând să nu mă gândesc la semnificaţii și la ce a vrut sau ce nu a vrut să zică artistul. Bullshit. Dacă ai nevoie de un meniu ca o operă de artă să îţi trezească o emoţie, atunci se cheamă altceva, dar nu artă. Mersul la muzeu este o stare. Similară cu cea pe care o ai când te plimbi prin natură. Oare ţi se par mai frumoşi copacii dacă le ştii denumirea în latină?! So, Saatchi Gallery, mai jos câteva poze cu expoziţia de acum. Evident, habar nu am cine e artistul.

Expoziție foto Sunday Times – 20 Years

3. Picasso infusion la Tate Britain: o expoziţie cu cele mai importante opere ale artistului care a schimbat arta modernă. Peste 150 tablouri. Fabulous!

4. Lunch la Bibendum cu un “aperitiv vizual” la The Conran Shop, ambele în Michelin Building, o clădire evident “diferită” şi iconică în Londra. Clădirea din 1909, construită pentru birourile companiei Michelin, este pur şi simplu exuberantă, un amestec de Art Nouveau, Art Deco şi clasicism, descrisă ca ”the most completely French of any Edwardian building in London”. Lipit de Bibendum este The Conran Shop, un pelerinaj obligatoriu pentru designeri. Pentru o experienţă completă şi rafinată de design, vă spun doar că în dreapta este Stella McCartney, în stânga Joseph şi în față Chanel.

5. Lunch la Saf Shoreditch, care devine încet – încet “the new Mayfair” (conform cu cele spuse de cei de la Wallpaper Magazine). Saf este un restaurant “raw vegan”, foarte nepretențios şi cu o mâncare delicioasă şi frumoasă. I-aş trimite pe cei ce fac încercări prin Bucureşti la o specializare acolo.

6. Dinner la Hakkasan – un restaurant chinezesc, evident, iarăşi diferit. Diferit pentru că mâncarea este rafinată, dar mai ales pentru că din punct de vedere ambiental lipsesc roşul, lampioanele, dragonii, pisicile bibelou care dau din lăbuţă sau luminile stridente. Lumina este direcţionată prin spoturi strict deasupra meselor, creându-se astfel un spațiu general întunecat, intim şi decadent, toate elementele de decor sunt negre cu auriu, cu detalii foarte lucrate şi se pierd una în alta, iar spectacolul vizual este completat de bucătăria deschisă.

7. Drink la Long Bar, la Sanderson, spaţiu desenat de Philipp Starck într-o manieră dramatică, însă cumva foarte aerisită. Barul are o lungime de 24 m şi este făcut din onyx luminat din interior.

8. Brit entertainment – musical obligatoriu. Billy Elliot dacă vrei un roller coaster de emoţii.