Țărănisme de adus din trecut în prezent.

A fost o dată ca niciodată, pe timpurile comunismului, Floarea din Grădină, Crizantema de Aur, Viaţa Satului şi muzica populară de proastă calitate care urla din pick-up-urile vecinilor de la ţară. Şi uite aşa, am crescut cu un uşor dispreţ faţă de folclorul românesc. Şi mai erau şi dansurile populare obligatorii la şcoală… în timp ce tânjeam după ceva C.C. Cath sau Jeniffer Rush. Folclorul era cel mai uncool lucru pe vremea când eram la liceu. Şi s-a amplificat o dată cu sesiunile de desenat casele din muzeul satului când mă pregăteam pentru admiterea la facultate. Cu timpul, dispreţul s-a transformat în indiferenţă. Să fie la ei acolo. De curând însă, o dată cu plimbările prin muzeul satului cu băieţelul meu, sau diferitele evenimente artsy mondene de la Muzeul Țăranului, care au culminat cu prezentarea lui Oianu, am început să mă uit cu o curiozitate nealterată de amintirile trecute la tot ce înseamnă arta populară românească.

A mai fost ceva – o veche ie, care a aparţinut bunicii mele, mutată dintr-un colţ în altul al dulapului, până când am scos-o şi am îmbrăcat-o într-o zi la birou. Şi m-am simţit teribil de actuală şi cool. Boho chic autohton.

Şi uite aşa, mi s-a concretizat în cap o listă cu lucruri pe care le-aş lua cu mine în prezent din trecutul neamului. O listă de obiecte care ne-ar îmbogăţi stilistic viaţa.

Ia – cine nu are o ie, să-şi cumpere… la magazinul Muzeului Țăranului vei găsi o selecţie de ii vechi, vintage adicătelea, brodate cu nişte culori superbisime. Piese unice. Le poţi purta cu pantaloni de piele, shorts denim şi converşi sau cu orice altceva îţi stă în fire. Surpriza este că sunt mai ieftine decât cele noi, pe care le găseşti în același magazin.


Dacă nu te încumeţi la ie, ia măcar modelele de pe ea; le poţi găsi “implementate” cu mare delicateţe şi respect pe tricourile/rochii de zi – seara – noapte din colecţia Tricoul românesc a lui Oianu.

Pridvorul casei ţărăneşti – da ştiu, e mai greu de luat, însă merită. Glumesc. Vreau să zic aşa: dacă te afli în fericita situaţie în care ai un teren şi îţi trânteşti o casă pe el, ia în considerare varianta contemporană a pridvorului, acel loc în care interiorul se întâlneşte cu exteriorul, preferabil orientat către SE, pentru asigura şi o umbrire ferestrelor. Loc de huzur şi contemplat natura. Sau de savurat un vin cu prietenii apropiaţi.


Covorul – varianta locală a covoarelor persane şi indiene din lână, pe care le mai găseşti şi pe la IKEA. Culori pastel sau culori primare, poate fi un accent stilistic foarte puternic într-un interior minimalist. Aşa l-aş folosi eu, însă l-am văzut şi mixat frumos cu un interior mai clasic, french.


Icoanele pe sticlă – dincolo de simbolistica lor care rezonează în fiecare dintre noi diferit în funcţie de credinţele sau necredinţele noastre, icoanele pictate pe sticlă sunt decoraţiuni de pereţi rafinate şi interesante; datorită culorilor vesele şi a formelor simple, îşi pot găsi locul chiar şi în zona de zi a unei case, organizate “în grup compact” pe un perete, deasupra unei comode moderne.


Pictura naivă – ei bine, pentru asta îţi trebuie un pic de curaj şi ironie. În mod evident, un astfel de tablou nu se integrează formal aproape în nici un ambient. Poate asta e manifestul lui. Ia-l şi pune-l oriunde. Va da ca nuca în perete. Ca o nucă veselă şi copilărească. Care îţi poate aduce aminte cât de simplă este viaţa.


Cufărul pictat/ladă de zestre – asta chiar e uşor: îl poţi pune oriunde, în camera copilului, sau chiar în birou. Dincolo de faptul că poţi să îndeşi în el orice, laşi capacul în jos, arunci nişte perne şi voila o băncuţă; ca şi în cazul covorului, variaţiile în cadrul acestei categorii sunt mari, de la cele închise la culoare şi pictate în culori primare, până la cele albicoase, pictate cu modele delicate şi culori pastel.
Obloanele în culori vii – reconsideră obloanele sau rulourile de PVC și folosește unele din lemn într-un albastru infinit. Le asortezi uşor la casa de vacanţă mai degrabă decât la casa urbană.


Gardul – tot pentru cei care îşi fac acum o casă, atunci când ajung la împrejmuire, s-ar putea inspira din gardurile vechi româneşti ale locuinţelor din muzeul satului. Scândura simplă de lem de brad poate fi înlocuită cu scândura decorată. În panouri prinse într-o ramă de cornier metalic.

Şi ca să închei filozofic, te-aş mai invita să iei din aria de manifestare a ţăranului român, simplitatea cu care se raportează la viaţă şi firescul ei. Fără multe dileme şi probleme. Naiv. Ca exerciţiu de meditaţie ar funcţiona scosul vacilor pe izlaz câte 2 ore pe zi, într-un loc în care nu ai semnal la telefon.

Şi-am încălecat pe o șa şi v-am spus povestea mea.