Hippie Hippie Chic.
Pianoterra despre Formentera
Formentera este demonstraţia că nici hippie nu mai e ce a fost. Hippie is the new glamour.
Mă uit pe pozele de anul trecut din august să-mi caut cuvintele pentru a descrie locul şi mi se face dor de Formentera. Oricum cuvintele nu mi le prea găsesc, căci Formentera este dincolo de cuvinte, dincolo de frumuseţea unui peisaj, este un stil de viaţă, o altă planetă, o altă lume, unde timpul curge altfel, trăirile sunt mai clare şi intense şi aerul pe care îl respiri are o altă densitate (şi nu din cauza salinităţii).
Impactul este cu atât mai mare, cu cât pentru a ajunge în Formentera vii din Ibiza. Am fost în Ibiza acum câţiva ani şi într-o zi am fost cu barca în Formentera (este doar la 20 de minute distanţă). Mi-au rămas în suflet cele câteva ore petrecute acolo şi mi-am dorit să mă reîntorc. Mai mult decât atât, acum vreo 2 ani am citit un editorial despre casa lui Phillipe Starck din Formentera. Omul stă acolo cam jumătate din timp, retras în casa lui minunată, cu soţia lui tânără şi sexy şi cu sutele de proiecte creative la care lucrează. Grea viaţă! Mi-am dorit şi mai mult să mă reîntorc. Şi m-am reîntors.
Ar fi de spus aşa: este cea mai mică din insulele Baleare, şi a devenit faimoasă mai degrabă pentru ce nu este decât pentru ce este. Adică pentru faptul că nu este o scenă de “show off”, nu este “high heel glamour”, este doar nisip şi soare, “o ascunzătoare unde mă pot relaxa” zice Consuleo Castiglioni, designer la Marni. Şi aşa este şi pentru alte celebrităţi boho, care caută adăpost de lumina reflectoarelor : Kate Moss, Simon le Bon sau David Gilmore. Totul a pornit în anii ’60 când hipioţii din Ibiza (cred că pe vremea aceea hipiot era cam ce este acum hipster) au început să vină aici, când Bob Dylan şi-a făcut o casă într-o veche moară de vânt, iar Pink Floyd şi-au petrecut mult timp pe insulă (în timp ce se filma aici filmul More) şi Janis Joplin a bătut şi ea locul în lung şi-n lat.
Aşa că, pe lângă peisajele sălbatice şi spectaculoase, marea poate cea mai frumoasă din Europa (la concurență strânsă cu Costa Smeralda din Sardegna) şi nisipul alb, Formentera este locul libertăţii şi relaxării absolute, încărcat de legendele hippie ale anilor ’60.
Dar ce este cel mai important este că totul este împachetat foarte chic. Adică hippie nu vine la pachet cu dormit în cort, maşina cu rulotă şi mizerie. Dimpotrivă.
Toate locurile construite, de la case, hoteluri, restaurante şi amenajări de plaje sunt gândite cât mai integrate în natură, cu cât mai puţine intervenţii aduse acesteia, cu forme simple şi materiale naturale. Nu există graniţă între exterior şi interior, spre exemplu baia poate fi pur şi simplu în exterior, neacoperită, înconjurată de pereţi albi sau vegetaţie. Toate casele au un loc de lounge care este în exterior, parţial acoperit, care are funcţiunea unui living normal.
Peste toate acestea găseşti accente decorative de tip marocan. Daybed-ul alb cu perne colorate mi se pare a fi simbolul cheie al insulei, căci asta vii să faci aici – să stai. Îmi tot aduc aminte de o carte cu conferinţe a lui Eliade din care mi-a rămas în cap capitolul dedicat artei de a pierde timpul: “Mi se pare că această fericire (pierderea timpului) – care este în acelaşi timp şi un admirabil instrument de cunoaştere – a fost de mult uitată. Și a fost, cred, uitată – tocmai pentru că modernii, adică oamenii civilizaţi, nu ştiu cum să-şi preţuiască timpul, şi nu atât de mult timp liber încât îşi reglementează până şi distracţiile” (Mircea Eliade).
Asta e Formentera – cel mai frumos loc de pierdut timpul.
Locuri de dormit:
Esram eco resort – o mic complex de 5 vilute, diferite, toate decorate şi ambientate într-un stil meridional, cu terase orientate către mare, innecate în vegetaţie. Decoraţiunile sunt simple, majoritatea din lemn iar culorile şi texturile se pierd una în alta.
Gecko Beach Club – deşi este ceva mai mare şi mai “corporate” decât alte hoteluri de pe insulă, nu îşi pierde atmosfera boho relaxată. Pe lângă mâncarea simplă şi rafinată, muzica chill, daybed-uri cu pânze albe în care îţi poţi face masaj, se fac şi yoga retreat-uri. Dacă vrei o vacanţă yoga / detox 360 încearcă (dacă mai găseşti loc) www.formenterayoga.com.
Locuri de mâncat:
Can carlos – un miracol culinar pentru o insulă atât de mică şi low profile ca Formentera, locul este semiascuns la intrarea în San Francesc, cu o terasă feerică luminată seara de sute de luminiţe atârnate în copaci şi pergole. Bucătăria este italienească, însă rafinată şi reinterpretată într-un stil propriu.
Pelayo – la indicaţiile unui localnic, am căutat vreo 2 zile locul şi l-am găsit într-un final (căci este bine ascuns și nesemnalizat deloc), mergând pe drumuri înguste, prăfuite, ce îmi amintesc de Vama Veche. Locul în sine este un fel de Vama Veche de acum mai mulţi ani, teleportat în Formentera: mese şi scaune de plastic direct pe nisip, bucătărie mică într-o rulotă, copii, părinţi, câini, biciclete şi peste toate o uriaşă paella (numai duminică şi numai cu rezervare) din care mănâncă toată lumea la comun.
Locuri de shopping:
Hippie market la Pilar de la Mola – mult mai mult decât un târg, este un eveniment cultural ce are loc de două ori pe săptămână, în care muzica, mâncarea, arta handmade şi hipioții fără vârstă precisă îi conferă nişte culori absolut vibrante.
Locuri de mers la plajă:
Aici ar fi o întreagă poveste de spus, căci frumuseţea plajelor din Formentera îţi oferta cea mai “exotică” experienţă pe care o poţi avea în Europa, similară cu insule din Caraibe sau Oceanul Indian. Dincolo de asta stă frumuseţea faptului că majoritatea plajelor sunt sălbatice, cu un minim de amenajare, fără muzică, umbrele, duşuri, baruri, chioşcuri şi şezlonguri peste măsură. Oamenii vin pe biciclete sau pe scutere, cu umbreluţele şi prosoapele după ei. Cu sau fără costum de baie, căci da, toate plajele sunt “neoficial” nudiste.
Playa del Levante – în parcul natural Les Illetas, mai puţin populată, ascunsă de vegetaţia joasă, cu un restaurant tare boho chic (Tanga Beach)
Playa de les Illetas – este un grup de plaje de fapt, una după alta, în mici golfuleţe cu nisip alb şi apa turcoaz, care se întind până în capătul extrem nord al insulei, care apoi se continuă cu Espalmador. Aici are loc cu adevărat materializarea conceptului de hippie chic, căci coexistă frumos brand-uri precum Havaianas şi Pershing. Singura părere de rău pe care o am este că majoritatea yachturilor care populează golfulețele plajelor sunt cu motor şi nu cu pânze.
Espalmador – o insuliţă nelocuită, la care înainte se putea ajunge de pe plaja les Illetas, însă în ultimii ani bancul de nisip a fost înghiţit de mare şi astfel nu se poate ajunge decât cu barca. Nisip alb strălucitor, apa azurie şi turcoaz, lipsa oamenilor şi a dotărilor te vor face să te simţi că Robinson Crusoe. Genial!
Locuri de kitesurf:
Un alt motiv pentru care mi-a plăcut în Formentera este că m-am dat cu kite-ul. Experienţa este diferită de toate celelalte locuri în care am fost. Nu există un loc de kite propriu-zis, mai mult decât atât, în zonele în care ai putea să te dai si sunt yachturi “parcate” este interzis (zonele astea sunt cam toate golfulețele). Asta face ca treaba să devină şi mai extremă decât deja este.
Playa del Levante – aici poţi merge dimineaţa înainte de 10, când nu sunt oameni pe plajă şi poţi spera că te mai întâlneşti cu vreun rider local care să te ajute să ridici şi să aterizezi kite-ul. Vântul on shore, valurile mari şi pietrele din apa fac să fie dificilă plecarea, însă o dată plecat, toată marea este a ta.
Espalmador – ajungi cu un catamaran sau cu o barcă mică cu motor, probabil împreună cu alţi kiteri. Fiind o insulă extrem de mică, în funcţie de vânt te poţi duce să te dai de oriunde, însă zona cea mai “bătută” şi în care nu vin yachturi este între Espalmador şi Formentera. În principiu în august vei avea vânt aici în fiecare zi, un pic gusty, dar stabil peste 15 noduri. În peak season locul tinde să fie destul de aglomerat, căci vin kiteri şi de la şcolile şi spoturile din Ibiza.
Locuri de văzut:
Cap de Barbaria – pelerinaj obligatoriu la apusul soarelui.
Far de la Mola – este în celălalt capăt al insulei, unde de asemenea privitul apusului este un miracol care merită contemplat.
Aş încheia cu citatul de pe maşina din parcare, care mi se pare estential pentru ceea ce vei găsi în Formentera.Și daca vă întrebați ce scrie pe fundul mașinii…
Ceci n’est pas une voiture… C’est un art de vivre.