KINETIC FLAGSHIP – Movement as Medicine
Kinetic Flagship ocupă aproximativ 2.115 metri pătrați, distribuiți pe parter și o parte din etajul unei clădiri existente din București. Structura originală a fost adusă la esență – betonul expus – o ștergere deliberată care a făcut loc unei identități interioare construite complet de la zero. A rezultat un spațiu care nu doar acceptă designul, ci îl transformă în tratament.
Conceptul pornește din însăși esența fizioterapiei: mișcarea. Nu ca metaforă, ci ca logică spațială. Linii care traversează proiectul cu intenție – pe pereți, pe pardoseală, pe contratrepte, în tavan. Ele direcționează, energizează și refuză să lase privirea să se odihnească. Atmosfera este calibrată pentru ceea ce am putea numi un efect de dopamină: senzația subtilă și constantă că aici se întâmplă ceva care merită atenție. Intenția noastră a fost să menținem energia sus și motivația vie.
Paleta este restrânsă și deliberată – verde mentă, galben mut, roșu căpșună – suprapuse peste suprafețe gri cu textură de beton. Cele trei culori fac treaba de wayfinding fără semnalistică explicită: fiecare zonă are propria identitate, iar ansamblul rămâne coerent.
Recepția anunță încă de la intrare direcția proiectului. Un desk sculptural roșu taie spațiul ca o declarație, cu o geometrie mai apropiată de land art decât de mobilier. Linii LED verticale articulează pereții cu textură de beton, comprimând și expandând percepția adâncimii în funcție de mișcare. Un panou custom din plexiglas, cu dungi diagonale colorate, produce un efect optic cinetic – instalația se schimbă odată cu vizitatorul, un ecou vizual al corpului în mișcare. Am combinat materiale variate pentru a menține nivelul de dopamină: MDF lăcuit, beton expus, pardoseală vinil hibrid, lemn brut și sticlă.
Scara este un eveniment grafic. Dungi diagonale negre și galbene urcă peretele într-un ritm îndrăzneț și neîntrerupt, iluminate de jos pe fiecare treaptă. Să urci nu este o acțiune neutră. Nici să privești.
Piscina ocupă un spațiu cu dublă înălțime, accesibil din podestul scării. Deasupra, un luminator generos este filtrat printr-o membrană textilă translucidă – ondulată, plutitoare, atmosferică. Apa reflectă un mural acvatic custom, imprimat pe un tapet special: fluid, organic, aproape viu. Juxtapunerea dintre structura industrială brută și desenul delicat este intenționată. Aici devine cel mai vizibil firul de tensiune care traversează întregul proiect. Piscina devine o pânză pentru un grafic dinamic, în timp ce actorul principal rămâne „norul” suspendat, secționat în plane pentru a amplifica efectul cinetic.
Vestiarele sunt realizate din module custom, îmbrăcate într-un pattern alb‑negru punctat, cu rame din lemn și interioare verde mentă – precise, jucăușe și imposibil de confundat cu estetica medicală standard. Zona de fizioterapie pediatrică schimbă complet registrul: grafici zig‑zag, tonuri pastel, panouri acustice circulare care funcționează și ca lumină. O lume în miniatură, construită cu aceeași intenție.
Etajul dedicat antrenamentului continuă limbajul nivelurilor inferioare: LVT în herringbone cu inserții grafice dinamice, tapet alb‑negru, accente din inox, panouri translucide, secvențe verticale de LED.
Niciun spațiu nu a fost lăsat neglijat, mai ales holurile și zonele de așteptare – provocările noastre preferate, pentru că ne place să le transformăm din simple spații de tranziție în spații de „prezență”. Spații care nu te lasă indiferent și care te conectează cu curiozitatea ta interioară și cu dorința de a descoperi lumea vizuală din jur. Am orchestrat diagonale, grafici alb‑negru, lumini scenografice și piese de mobilier atent alese.“As a former patient of rehabilitation clinics, what I lacked most was optimism, joy, and motivation – the things that further lead to progress and healing. I wanted to infuse this space with optimism and a sense of easiness. I believe that the environment of recovery shapes the will to recover. Architecture, here, is not a container for therapy. It is part of it.” – Alina Vîlcu
Fotografie: Sabin Prodan