Pe de alta parte, datorita faptului ca balconul era inchis, camera centrala a casei era foarte putin luminata si astfel si amplifica sentimentul de intuneric, umed si neigienic. Pentru a mari senzatia de profunzime, am facut un vizual urias cu o imagine din natura, pe care l-am printat apoi pe PAL lucios si l-am aplicat pe perete.
Am exclus din amenajare toate elementele decorative pe care le-am considerat gratuite, reducand tot ambientul la esenta. Toate depozitarile sunt gandite inchise.
Mi-au placut mult tablourile facute de Adela, cu tema marina, care sustin ideea de curat si aerisit. Adela are un mod anume de a creea, de a improviza si recunosc ca de multe ori rezultatul ma surpinde maxim. De data asta, o tot vedea pe la alte filmari cum coboara din rulota si aduna de pe camp tot felul de ciulini si pietre. Apoi, cand am ajuns la Fetesti, s-a ascuns intr-un garaj de la bloc si a inceput sa creeze. Cu ciulini, pietre, vopsea, silicon…. Bravo Adela.
Omid a facut camera lui Andrei si a obtinut la fel, un spatiu curat si minimalist, insa spectaculos. Comoda facuta de el din lada veche suprapusa cu picioare noi este absolut geniala.
Ne-am integrat cu toti in atmosfera de comunitate “de la bloc”. “Vecina, ai cumva un ceai sa-mi dai?”. Avem rulote vacine de etaj….
M-a impresionat foarte mult modul in care familia onoreaza memoria lui Gabi prin pastrarea tuturor obiectelor personale intr-un spatiu ca un altar. Asa ca am decis sa continui intentia lor intr-un proiect special, care insa sa transmita un mesaj optimist. Timpul nu sta in loc, si viata continua chiar in ciuda faptului ca o persoana draga nu mai este langa ei. Asa ca le-am facut un ceas deconstruit, o metafora a timplui. Fiecare cifra din ceas realizata din patrate de placaj, ascunde in spatele ei o poza cu Gabi.
Viata chiar merge inainte. Si oamenii traiesc prin ce au lasat in urma lor.
