Permacultură.
Permacultura face parte din aceeași familie cu energia verde, ecologia etc. Asta bănuim cu toţii. “Permacultura este o modalitate de proiectare a așezărilor umane și sistemelor agricole perene, bazată pe imitarea relațiilor ce există în ecosistemele naturale.” Dar efectiv ce este permacultura transpusă în viața de zi cu zi a unei persoane care nu face agricultură? Cum arată un mod de a trăi prin prisma permaculturii?
Vă spun dinainte concluzia: nu îmi este foarte clar. Deşi am început o documentare foarte riguroasă pentru a structura acest post, rezultatul este mai degrabă un “work in progress”.
Poate “permaculture lifestyle / design” este o extrapolare utopică a unei teorii ce ţine strict de agricultură?
Mi-ar plăcea nişte feedback-uri pe tema asta… pentru că tema mi se pare intringantă.
Mai jos sunt cele 12 principii ale permaculturii, urmate fiecare de un punct de vedere personal:
1. Observă şi interacţionează – prin observarea modului de funcţionare a mediului înconjurător, vom găsi acele soluţii optime în condiţiile date.
Lucrează cu mediul în care te afli şi nu împotriva lui. Nu încerca să schimbi, ci mai degrabă să integrezi. Ar putea fi poate în legătură cu orientarea unei case pe teren, nu numai relativ la punctele cardinale, ci şi relativ la alţi factori de care trebuie să ţii cont şi să lucrezi cu ei: de exemplu vântul (care poate fi atât un punct slab, cât şi un punct forte – dacă ne gândim la amplasarea unei turbine eoliene). Cred că, chiar şi la
nivel fomal, un spaţiu ar trebui dacă nu să se subscrie, dar măcar să se integreze frumos în mediul înconjurător.
2. Captează şi înmagazinează energie: prin crearea unor sisteme care colectează în perioade de vârf energia, care apoi poate fi folosită la nevoie.
Unul simplu, simplu este un spaţiu tip grădină de iarnă care să se încălzească iarna de la soare şi să difuzeze căldura în tot interiorul casei.
Soluţiile mai complexe pot fi: panourile solare care încălzesc apa pe perioada verii, turbinele eoliene (în special cele elicoidale verticale) sau panourile fotovoltaice, deşi, din câte ştiu eu, acestea nu înmagazinează energia. Am aflat de curând de la un specialist în energie alternativă – o turbină eoliană pentru uz domestic costă în jur de 7000 eur, iar amortizarea ei se produce în 7 ani. Este o ecuaţie câştigătoare din punct de vedere “return on investment”, pentru mine cel puţin neaşteptată.
3. Obţine o recoltă (da, chiar aşa sună): asigură-te că, pe baza muncii depuse, vei avea suficiente recompense
Ai putea, dacă ai o cât de mică grădină să cultivi diferite lucruri; dacă nu ai grădină, te poţi rezuma la germeni sau la plate aromatice puse la fereastră în ghivece.
4. Fii cumpătat şi acceptă feedback-uri: descurajează activităţi care fac sistemul să nu funcţioneze bine
Poate se referă la faptul de a elimina elementele singulare care aduc defecte sistemului, mai precis să alegi în funcţie de vectorul sistemului şi nu al elementului care, de multe ori poţi fi tu. Aici prevăd nişte nuanţe greu de stăpânit… Cât de extins e sistemul? Cât de important e totuşi elementul în economia sistemului? And so on…
5. Foloseşte şi preţuieşte resurse regenerabile: adică profită de abundenţa resurselor naturii pentru a reduce comportamentul consumerist şi dependența de reurse non-regenerabile.
Aici am identificat mai multe “implementări”
– încălzirea cu ajutorul unei centrale termice pe bază de lemn sau biomasă versus cea clasică cu gaze; mai mult, poţi lua cenuşă pentru a o folosi ca îngrăşământ.
– opţiunea de a-ţi face casă din lemn, care pe lângă faptul că este resursă regenerabilă, are nevoie de mai puţină energie pentru a fi transformat din materie primă în material de construcţie.
– pentru a termoizola poţi folosi warmcell care este făcută din hârtie reciclată mărunţită, tratată cu borax pentru ignifugare şi împotriva insectelor (100 mm de warmcell este echivalent cu 150 mm de vată minerală)
6. Cât mai puţin gunoi – prin valorificarea şi folosirea multiplă a tuturor resurselor pe care le avem
Aici pare simplu şi uşor de aplicat:
– cel mai la îndemână este compostul, iar dacă nu ai loc în curte, poţi face vermicompost (o cutie cu rame în care arunci resturile de la fructe şi legume, în care râmele ajută la procesul de descompunere şi transformare a acestor deșeuri în fertilizator pentru pământ)
– înainte de reciclare, gândeşte-te dacă poţi refolosi
– evită toate ambalajele de plastic.
7. Proiectează de la modelul esențial către detalii: printr-o observare atentă a naturii poţi identifica modele, care pot deveni structura proiectului tău, care apoi se transfera către detalii.
Dezvoltarea unui concept de casă cu o structură şi un limbaj stilistic organic, atât prin formă cât și prin concept.
8. Integrează şi nu segrega: adică pune lucrurile corecte în locurile corecte şi astfel relaţia dintre ele va creşte şi se vor susţine unele pe altele.
În grădină, plantele mai înalte le pot adăposti pe cele mai joase, care nu tolerează soarele în mod direct.
9. Foloseşte soluţii mici şi lente: care folosesc resursele mai bine şi generează rezultate pe termen mai lung.
Mda, aici nu am reuşit să găsesc nici un exemplu practic… încă.
10. Foloseşte şi pune în valoare diversitatea: diversitatea reduce vulnerabilităţile sistemului şi profită de avantajele naturii unice a mediului în care acesta se afla.
Mai precis – nu pune toate ouăle în acelaşi coş. Îl găsesc aplicabil fie într-un portofoliu de bussines, fie în agricultură, care nu ar trebui gândită ca monocultura. http://www.youtube.com/watch?v=n9Y_QH_c70s
11. Pune în valoare elementele marginale: interfaţa dintre lucruri este locul unde se întâmplă cele mai interesante evenimente.
Sună frumos, filozofic şi misterios; habar nu am care este aplicaţia practică. Singurul exemplu este cel în care pui accent când proiectezi sau amenajezi o casă pe zona de intrepătrundere a interiorului cu exteriorul, care poate fi o terasă acoperită sau un living unde geamurile glisează şi se deschid către curte.
12. Răspunde creativ la schimbări – poţi avea un impact pozitiv asupra schimbărilor inevitabile, printr-o observare atentă şi apoi o intervenţie la momentul corect.
Să nu ne luăm foarte în serios totuşi – dacă tot nu putem opri încălzirea globală, şi zăpada este din ce în ce mai puţină, să nu ne încăpăţânăm să facem ski pentru care trebuie produsă zăpadă artificială (procedeu extrem de consumator de resurse şi evident poluant), când ne putem orienta către sporturi cu zero impact ecologic, cum ar fi kiteboarding-ul. Work with the wind!!
Asta este ceea ce am reușit să pun într-o formă oarecum coerentă.
Din toate cele de mai sus aș putea trage o linie: un mod de viață prin prisma permaculturii este foarte asemănător cu un mod de viață verde, dar, în același timp diferit. Permacultura este o teorie mai complexă, unde ceea ce se întîmplă în raza de păsare influențează în mod direct și sinergic tot ceea ce are în vecinătate. Asta cred că este diferența între cele două: una preîntâmpină și reciclează cealaltă vine cu valoare adăugată, cu un sistem specific.
Orice ai face, orice teorie adopţi, nu uita să faci mici pași practici. Ignoră gândul care îţi spune că nu contează, că oricum nu poţi schimba cursul lucrurilor. Dacă vrei să salvezi lumea, începe de la pragul uşii.
Any feedback?