Tips & tricks via BBC.
Am descoperit un serial produs de BBC în 2003, despre regulile procesului de amenajare interioară pe care, oricine dorește să se înhame la decorarea propriei case, ar trebui să le aibă în vedere.
Laurence Llewelyn-Bowen, gazda emisiunii, este un designer de interior britanic, cu mult succes pare-se, cărți publicate și apariții TV. Ceea ce mă încântă este că a terminat o școală de arts & crafts și nu una doar de design interior, astfel încât, pe lângă amenajări, a conceput tapet pentru Graham & Brown sau tacâmuri pentru Arthur Price (cred că am mâncat cu toții pe undeva cu vreunul din seturi… sau macăr cu vreo copie via-China).
Okay, n-am terminat: covoare pentru Britons, sanitare pentru RAK, obiecte decorative de gradină pentru Agriframes, sticlărie Caithness Glass sau ceramică pentru Royal Worcester.
Ce găsesc interesant este că serialul nu-și propune să dezbată chestiuni care țin de gust sau stil în design, ci mai degrabă să formuleze și să explice acele principii fundamentale care, aplicate, să ofere rezultatul dorit; okay, un fel de rețetă, dar mai degrabă o rețetă bazată pe experiment. Dispunem de un spațiu mic și prost luminat? Cum îl putem transforma astfel încât percepția noastră asupra lui să se schimbe? Și aici începe toată știința: stimuli senzoriali, culori cu grad diferit de absorbție a luminii, conversia spațiu 3D – imaginea 2D pe retină.
Și de vreme ce nu toți suntem… “imobiliar-norocoși”, iată ce-ar trebui să reținem:
1. “bringing the outside in” – putem atrage privirea în exterior dacă la fereastră avem jardiniere sau, pentru cei cu grădină, plantând în fața ferestrei un copac interesant.
2. percepția proporțiilor – un obiect de mobilier prea mare dezechilibrează compoziția unei încâperi. Totuși, în cazul elementelor decorative folosite ca accent, dimensiunea poate reprezenta un avantaj – ideea 3.
3. obiecte – accent – un element care atrage atenția ochiului asupra sa, distrage de fapt atenția de la limitele suprafeței pe care acesta este pus, astfel încât suprafața pare mai mare.
4. depozitare – sau, ca în serial, “storage, storage, storage!”. Prea multe obiecte înșirate aglomerează spațiul. Chiar și prea multe obiecte decorative ajung să sufoce o încăpere. Nu degeaba cei de la IKEA găsesc tot felul de moduri ingenioase de depozitare.
5. oglinzile măresc spațiul – adevărat. Dar și aici se recomandă măsură și gust, ca și în cazul culorilor tari, sunt situații în care oglinzile nu sunt o idee inspirată.
//
Acum, despre CULOARE… sunt atââât de multe de spus, însă!, în acest context de reținut sunt câteva lucruri:
1. suprafețele închise la culoare absorb lumina, în timp ce culorile deschise o refractă – de aceea un perete închis la culoare pare mai aproape decât unul cu o culoare deschisă.
2. culoarea pereților se schimbă în funcție de lumină (naturală/ artificială/ încăpere întunecoasă/ însorită) și momentul zilei. Este foarte important să vă gândiți la asta când răsfoiți paletarul la lumina din magazin.
3. cromo-dinamică – de vreme ce culorile au un efect specific asupra fizicului și psihicului uman, culorile tari… mmh… par să nu fie întotdeauna o idee prea bună.
4. accent – în armonia cromatică a unui spațiu, ca și pe pânză, este nevoie de un accent de culoare, un punct central care să atragă atenția ochiului, fie că este un tablou, o vază, perne sau orice alt element decorativ
Aici apare și un detaliu interesant: cum culorile și tendințele cromatice sunt supuse contextului social-politic mai mult decât ne închipuim.
Disclaimer: serialul este din 2003, deci puțin depășit ca tendințe.
//
Despre LUMINĂ:
1. ne influențează stările
2. surse multiple de lumină umplu spațiul în mod uniform – de aceea avem mai multe tipuri de lumină: principală (luminează încăperea), lumina care accentuează o anumită zonă, lumina de atmosferă
4. lumina face ca spațiul să pară mai mare – cu cât o încăpere este mai luminoasă, cu atât ea va părea mai spațioasă și aerisită, iar ca să exagerăm… dacă este orbitoare, nu mai vedeți marginile încăperii!
//
Despre PATTERN și TEXTURI:
1. proporția și echilibrul sunt esențiale în alegerea unui pettern sau a unei texturi – un pattern prea mărunt sau unul prea larg modifică percepția ochiului asupra unui perete
2. tapetul / modelul nu trebuie să fie exagerat de prezent – un tapet prea strident poate diminua pentru ochi ponderea altor elemente
3. accentuarea sau punerea în evidență a obiectelor cu valoare estetică și “ascunderea” celor mai… nefericite :)
Ca să trag linie: este clar că nu putem pretinde vreodată de la un apartament de bloc comunist să ne dea senzația de aerisire cu care ne încântă tavanele înalte ale unei vile interbelice… orice principii de cromatică și spațialitate am aplica. Din nefericire. Însă putem îmbunătăți în mod real un spațiu fiind atenți la micile detalii care fac diferența.
Iar pentru deliciul nostru, serialul oferă câteva exemple de arhitectură și design britanic: Mackintosh, Richard Rogers (casa din Wimbledon – 1968).
Over & out. For now.