Toscana, în special toamna, este plină de arămiu, gălbui, ruginiu, verde oliv şi cărămiziu. Culori calde, aproape fierbinţi, care se pierd una în alta. Lumina lăptoasă, formele rotunjite şi aburii dimineţilor transforma totul într-un tablou impresionist.
În combinaţia asta, Toscana este singurul loc întâlnit de mine, în care portocaliul ocru îşi găseşte locul natural pe case. Culoare pe care, de altfel, eu aş interzice-o în arhitectură.
Well, de data asta când am fost în Toscana, am ales seclusion. Nu obiective turistice, nu oraşe, nu dezmăţ la shopping, nu goană după restaurantele cele mai căutate şi găsite, ci pur şi simplu câteva zile de “no agenda”. Am căutat un loc care să îmi permită să mă scol dimineaţa şi să stau să citesc în pat până la ce oră vreau fără să mi se pară că pierd ceva de văzut, de făcut sau de mâncat. Am ales Villa Sassolini. Un boutique hotel în vârful unul deal, în localitatea Montevarchi. Nu chiar o localitate, ci mai degrabă o “frazione”: Vreo 20 case şi o piaţetă mică cu un magazin alimentar.
Ce m-a fermecat la Villa Sassolini, ca să fac legătura cu începutul, sunt culorile. 1000 shades of grey, un tribut adus nuanţelor de gri, de la gri beton, la gri verzui, la gri nisipiu, la gri beige-uliu, care pun cap la cap un ambient extrem de rafinat şi relaxant. Griuri care îşi schimba nuanţa şi intensitatea în funcţie de lumina care este suprapusa peste ele.
Asta este Villa Sasssolini – 10 camere (diferite), un restaurant şi o piscină, toate decorate într-un stil rezultat dintr-un marriage între chic contemporan şi tradiţional elegant.
Construcţia este din secolul 14 şi a fost de-a lungul timpului reşedinţa de vară pentru familii aristocrate florentine. A fost cumpărată de proprietarii actuali destul de recent şi supusă unui proces de consolidare şi restaurare delicat şi atent; au fost păstrate cât mai multe elemente, atât de interior, cât de faţadă, de la scările vechi, până la decoraţiile şerpuite şi simple din tencuiala exteriorului.
Obiectele de decor sunt inspirat alese, cu texturi şi culori care se contopesc una cu alta. Fiind vorba de o construcţie medievală, ferestrele sunt extrem de mici, iar lumina prezenta pe timpul zilei este rezultatul combinării luminii naturale cu cea dată de veioze şi lampadare cu abajururi din material textil deschis la culoare, care incaldezeste foarte mult stratul principal de griuri.
Am rămas plăcut surprinsă de mâncarea restaurantului (ca şi decorul, este un fel de traditional italian with a contemporary twist), însă şi de eficienta organzarii locului; staff-ul costa în maxim 4 oameni (bucătar, menajera, administrator şi multitasking man). Pe multitasking îl cheamă George, este din Roman, stă de mult în Italia şi este un somelier / chelner / concierge / recepţioner extrem de profesionist.
Mi-ar plăcea ca interioarele vilei Sassolini să inspire pe multe lume să descopere bogăţia nuanţelor de gri, care pot fi combinate pentru a creea un ambient de un rafinament discret.
