Aproape de fiecare data cand ajung intr-un loc nou care ma entuziasmeaza, ma gandesc cum as povesti despre el. Sri Lanka, cu oamenii de acolo in special, m-a impresionat mult. Desi nu a fost ce ma asteptam (…si am tot pus cap la cap asteptari, caci de vreo cativa ani ma tot gandesc la o vacanta acolo si culeg informatii de la altii sau de pe net), a fost diferit, divers, altfel si genial!!! Sri Lanka mi-a demontat cateva preconceptii despre vacante….cum ar fi: 1 – Ca o vacanta sa fie cu adevarat “exotica” are nevoie de plaje cu nisip alb si mare turcoaz. In Sri Lanka, exotice sunt plajele salbatice nesfarsite, pustii (care NU au culoarea celor din Maldive), cu locurile cu apa mica unde localnicii fac baie (am aflat ca desi insulari, oamenii de acolo nu stiu neapart sa inoate …caci tradita este sa-ti faci casa in interiorul insulei). In Sri Lanka exotice sunt ramasitele coloniale olandeze sau britanice sau zambetele oamenilor cu care te intalnesti pe strada si care,  atunci cand te uiti la ei iti zambesc. Exotice sunt colibele de pescari cu gaini si porci de pe plaja sau familiile cu copii care te opresc razand sa te roage sa faci o poza cu ei.    2 – M-am obisnuit din alte calatorii cu ideea asta ca stai intr-un fel “statiuni” (aglomerari de chestii pentru turisti, nu stiu cum sa le zic altfel…si in categoria asta intra din pacate si Bali), unde hotelurile, restaurantele, magazinele si tot felul de alte locuri chic sunt intr-o proximitate simpatica, sau chiar mai pervers, sub forma de all inclusive. Ca si cum interactiunea cu oamenii locului ar fi cel mai de evitat lucru. In Sri Lanka nu prea exista locuri turistice per se. Iesi din hotel si sa mai traversez un sat ca sa ajung la plaja, sau sa iau un tuk tuk si sa merg 20 min pana la un restaurant.  Vilele si hotelurile sunt  amestecate organic cu zonele rezidentiale ale localnicilor (adica sate, sau tot felul de forme urbane nedefinite) sau in jungla; asa ca nu ai de ales decat sa o iei la pas sau cu tuk tuk si sa respiri viata locului. 3 – Asta e cea mai tare: am venit pregatita mental pentru mizerie. Cam asa e,  in tarile mai puntin dezvoltate, unde resursele sunt abundente, oamenii nu se preocupa neaparat de ecologie. Si am vazut mizerie si poluare care ma umple de tristete in India, China, Tailanda, Indonezia.. Sri Lanka e diferita. Exista educatie pentru colectarea diferentiata, oamenii par sa nu arunce nonsalanti gunoaie in urma lor, iar in majoritatea barurilor in care am fost, bauturile se servesc cu paie de hartie, metal sau bambus. Desi costa mai mult decat cele de plastic! M-a surprins enorm: cultul pentru arhitectura. Oamenii bogati pun foarte mare pret pe arhitectul care le-a facut casa, asa cum poate la noi s-ar mandri daca ar avea o pictura de Ghenie, un Brancusi sau un Ferrari. Vedeta arhitecturii a fost Geoffrey Bawa, care a regandit arhitectura vernaculara intr-un context modern. Dar despre Bawa si scoala pe care a lasat-o in urma, ma organizez intr-un alt post.     Unde am fost si m-as intoarce: Galle fort – un fost fort olandez, pe malul marii, ca o cetate care intra in mare, care a inceput sa fie populat de cativa ani de design hotels, restaurante super faine si cateva boutiques. Ce e frumos la Galle Fort este tocmai faptul ca locul nu este (inca) foarte turistic; el apartine localnicilor, care il locuiesc si se bucura de el in cea mai mare proportie. Asa ca e cele mai multe cladiri sunt nerestaurate (seamana un pic cu Sighisoara) si locurile de promenada sunt pline de localnici care ies sa admire apusul, sau sa faca o baie in ocean.   Galle Fort e mic, cateva stradute strainse intre ziduri care se scurg in mare. Foarte interesanta combinatia pasnica de religii: majoritari sunt musulmanii (in conditiile in care Sri Lanka este 70 budista si apoi hindu, crestina si musulmana) urmati de crestini. Regasesti bucati de orase arabe cu bucati de Europa. Design-ul locurilor restaurate este de exceptie, fie ca sunt vile, boutique hotels sau restaurante. Un stil greu de definit, un amestec intre colonial, monahal si cu accente contemporane. Poate parea usor auster, insa pe masura ce intri in locul respectiv, descoperi rafinamentul compozitiilor simple. Cel mai frumos lucru sunt curtile interioare cu arcade pe care le regasesti la mai toate cladirile. Am mancat super la The Fort Printers, Fort Bazar si am facut shopping la Exotic Roots si la cateva magazine de bijuterii facute de mesterii locali. Thalpe este zona adiacenta Galle, o combinatie de sat, cu jungla, cu plaje pustii, cu beach bar-uri chill, cu retreat-uri in jungla si cu garduri mari care ascund super vile. Daca vrei sa ai o proprietate probabil ca acolo este zona. Ai putea sta la Whyhouse, un boutique hotel cu o gradina paradisiaca si o architectura superba – combo intre colonial, ethnic si contemporan. Poti face yoga la Sri Yoga Shala, ascuns in mijlocul junglei. Colombo – ma asteptam sa gasesc un oras ca Bangkok sau Jakarta: zgomotos, haotic si murdar. Colombo, in primul rand, fata de alte orase din Asia, pare sa aiba o noima urbanistica: zone clar delimitate, centru, zona de port, zona pietonala, zona rezidentiala de lux. Am fost si aici in cateva locatii Bawa si mi-a placut enorm la The Gallery Cafe. Kalpitiya – e un loc uitat de lume, si daca nu ar fi fost singurul loc in care se face kiteboarding, nu as fi ajuns niciodata. Kalpitya este la capatul lumii, acolo se termina drumul asfaltat, si unde se termina drumul asfaltat mai mergi prin padurea de cocotieri pe un drum de pamant. Este un sat intre doua lagune. Plaja de kite o imparti cu pescarii, magarii salbatici si alti kiteri…; este de fapt o limba de nisip lata de vrea 50 m ce delimiteaza laguna de mare. Marea care se intinde la infinit. Cu plaja goala si cativa cocotieri. Mergi cu barca de cele mai multe ori ca sa ajungi dintr-o parte in alta prin laguna. Care este plina de mangrove si ceva imi aminteste de delta. Animale peste tot: veverite, cocostartci, pauni, maimute, soparle. Nu este genul de peisaj pe care il iubesti din prima, e prea brut. Insa dupa cateva zile iti intra pe sub piele si nu ai mai pleca.  Kalpitya mai are ceva foarte misto, si anume oamenii; fiind un loc mic, si neavand mai nimic de facut decat sa te dai cu kite-ul sau sa zaci pe la umbra, vei interactiona cu oamenii locului. Ori cei de la kite, ori pescarii, ori cei care se plimba cu tuk tuk si vand cocos pe plaja. Kalpitya este si el un vechi fort olandez, de unde si o parte destul de mare de crestini, insa majoritari sunt musulmanii. Pe langa ei, mai sunt populatia tamil (hindu) si budisti. Poate ca m-am obisnuit asa mult cu intamplarile povestite de mass media despre faptul ca religiile segregheaza oamenii, incat mi se pare de-a dreptul miraculos cand intalnesc comunitati in care exista armonie. Cred ca asta e firescul si undeva s-a distorsionat. Asta a fost Sri Lanka – o tara care a luat ce e mai bun, dupa parera mea, de la India si Tailanda. Si au mai pus si olandezii si englezii ceva peste, sa aduca cu Europa.