Chic Chalet @ Chamonix
Dacă va veni un client cu un brief pentru amenajarea unui chalet, ştiu de unde să mă inspir. Din pozele de mai jos. Ba mai mult, unele lucruri le-aş reproduce cu copy paste.
Chalet-ul acesta este la fel de frumos ca oamenii care locuiesc în el. Nişte prieteni dragi, cu un gust desăvârşit pentru viaţă în general, şi pentru toate lucrurile frumoase (şi gustoase) în special. Nişte “gourmet” ai existenţei lor.
Un loc magic, aproape la fel de magic ca priveliştea pe care o ai dimineaţa când deschizi fereastra şi cazi în daydreaming uitându-te la Mont Blanc.
Chaletul acesta este pentru mine demonstraţia ipotezei cum că un loc la munte poate scăpa de clişeul rustic, care poate fi reinventat şi mixat cu elemente extreme de fine şi soficticate. Căldura căutată de toată lumea când îşi creează un interior rustic, nu se pierde nicăieri, este însă îmbogăţită cu elemente burgheze, urbane şi intelectuale.
Frumuseţea acestui interior constă în faptul că nu se subscrie matematic unui stil, ci se defineşte ca un sistem viu, organic, în care fiecare obiect are povestea şi locul lui.
Exteriorul închis la culoare nu face decât să scoată în evidenţă şi mai mult verdele grădinii sau florile roşii din jardiniere.
Interiorul abundă în lemn. Pe jos, pe sus şi pe pereţi. Şi sub diferite forme şi culori. Mă rog, nu chiar atât de diferite, însă nici chiar atât de potrivite cum ne chinuim de multe ori să facem în casele noastre. Şi nu ai nici un moment iluzia unei cabane sau, mai grav, a unei saune uscate.
Deşi camerele sunt destul de mici, te-ai putea gândi că placarea cu lemn le va face şi mai mici, însă poziţionarea obiectelor, lumina atent direcţionată (aplice şi veioze) fac spaţiile să pară dacă nu mari, măcar extrem de intime şi “învăluitoare”.
Camera WC-ului care este total separată de baie (după binecunoscutul model francez) este foarte interesantă, mai ales cu completarea adusă de biblioteca din spate. WC-ul a depăşit condiţia lui de piesa stingheră într-o altă baie şi a devenit cu adevărat tron în camera lui separată.
Surpriza etnică (printre statuetele aduse din Thailanda sau coşul antic chinezesc) este covorul românesc de sub masa de dining. Pare că şi-a găsit cu adevărat locul aici. Mi-aş dori să văd în mai multe case covoare tradiţionale româneşti, şi mai multă lume care să aprecieze delicateţea modelelor şi combinaţiile cromatice pur şi simplu perfecte. Aici el este suprapus cu un mobilier cu influențe clasice, însă l-aş vedea foarte bine şi într-un interior minimalist, alb cu puţine accente de gri şi lemn deschis la culoare.
Obiectele sunt armonizate voit fără accente cromatice, nuanţele pierzându-se una în alta. Total odihnitor şi meditativ. Vasele de sticlă dau o notă în plus de rafinamet.
Ce mi-a plăcut foarte mult este modul în care este luminat spaţiul. S-a evitat lumina egală dată de corpurile de iluminat poziţionate în centrul camerei şi s-a optat pentru aplice şi veioze care conturează anumite zone şi creează colţişoare intime.
Şi uite aşa, cred că aş putea trăi în acest loc până la adânci bătrâneţi. Şi când voi avea momente în care voi lua “for granted” frumuseţea naturii şi frumuseţea interiorului, blazându-mă şi uitând miracolele care mă înconjoară, aş putea să mă uit pe inscripţia ce se găseşte la intrarea în casă. Şi apoi să mă duc pe terasă, cu un pahar de vin roşu şi să mă pierd iar în daydreaming uitându-mă la Mont Blanc.
