Selectează o Pagină

Acesta este un articol nevizual.
Adică nu este frumos, dar este sănătos. Face bine planetei şi implicit nouă.

Voi scrie despre compostare. Nu compostez bilete în tramvai (cred că nici nu mai există maşinuţa care producea combinaţia de găuri potrivită ca să nu te prindă controlorul), dar produc compost. E altă mâncare de peşte. De fapt e vegetariană.

OK. Dacă ai o cât de mică curte citeşte mai departe. Îţi descriu pas cu pas cum poţi fi un locuitor mai bun pe planeta asta. Şi te rog nu te gândi că nu ajută, că e prea puţin, că nu se face primăvară cu o floare sau alte chestii similare. Fă ceva în sensul ecologiei şi va veni un moment destul de curând când prin simultaneitatea faptelor noastre se va activa o mică schimbare. Treaba cu compostul este din categoria activităţilor comode ecologice. Minim de efort. Nu îţi schimbi stilul de viaţă. Nu mergi pe jos în loc să iei maşina, nu investeşti în turbine eoliene, în baterii de chiuvetă economice sau alte chestii de genul ăsta.

Doar gestionezi gunoiul menajer într-un mod inteligent.

Revin la compost, pe puncte, ce este, la ce ajută şi cum se produce:
Ce este compostul: Compostarea este descompunerea unui anume tip de materie organică din care rezultă un produs numit humus, bogat în substanţe nutritive pentru sol. Adică o parte din gunoiul rezultat în casă (resturi de fructe şi legume nepreparate) trece prin acest proces de descompunere şi se transformă în fertilizator organic pentru pământ.
Ce avantaje derivă din compostare:
Se produce mai puţin gunoi. Asta înseamnă că se degajă mai puţine gaze nocive în atmosfera care ar fi rezultat în urma arderii gunoaielor la groapa de gunoi şi se simplifică logistica circuitului gunoiului.
Transformarea efectivă a unei materii care se aruncă, în hrană pentru sol. Compostul rezultat îl poţi pune în pământul plantelor din casă, din jardinirele de pe terasa sau din curte.
Ce ai de făcut:
În primul rând ia-ţi sau fă-ţi un recipient de compostare; fie că este făcut sau cumpărat, este important să permită circulaţia aerului (nu o cutie opacă) şi amestecarea periodică a compostului pentru a se aerisi. Eu am ales să îmi fac un recipient din lemn, deoarece cele găsite de cumpărat sunt din plastic şi am decis să fiu “verde” all way through. Recipientul îl pui în colţul cel mai îndepărtat de curte pentru că se mai întâmplă să şi miroasă în funcţie de materia primă pe care o arunci acolo.


Apoi, începi să umpli recipientul cu următoarele: iarbă tunsă, coji de fructe şi legume, coji de ouă, frunze, cafea etc (ar trebui să te limitezi doar la astea dacă nu vrei să miroasă urât sau să fie focar de insecte sau alte vieţuitoare mai mici sau mai mari). Poţi pune şi hârtie tăiată mărunt, păr sau unghii tăiate (asta de dragul diversificării, căci nu cred că va schimba aroma compostului gândindu-mă la ce producţie de unghii tăiate are o familie cu 4 membrii….)
Din când în când (la câteva săptămâni), trebuie “vânturat”, adică amestecat cu o furcă sau ceva similar pentru a se aerisi. Oxigenul este necesar procesului de descompunere.
După aproximativ 6 luni ar trebui să rezulte cam se se vede în poza de mai jos. Adică un fel de “vitamin boost” pentru sol.


Zic că nu e greu, nu?

Plus că e metaforic şi metafizic. Totul se transforma în univers. Şi noi. Şi universul devine altul cu noi.