Tocmai m-am întors de la Brussel. 3 zile de ploaie, 14 grade, o fugă la Bruges, art deco, ciocolată, braserii (not my style though) şi muzica bună.
Brussel de fapt este o un puzzle cu bucăţele din toate oraşele Europei, de la clădiri la magazine, hoteluri, oameni şi tabieturi. Not bad, însă deloc surprinzător.
Dincolo de clişeele europene, they have THE CHOCOLATE. Ciocolată pe care o găseşti numai aici, vândută în spaţii care rivalizează cu Van Cleef sau Tiffany’s. Temple ale maitre chocolatier-ilor amenajate atât de creativ şi de bogat, încât nu ştii dacă eşti într-o galerie de artă sau un magazin de ciocolată. Căci despre artă este vorba aici. Arta ciocolatei, de un rafinament complex, care face ca Leonidas, Godiva şi Neuhaus să pară a fi McDonald’s. OK, sau sa spunem Zara. Mda, ciocolata belgiană integrează arta gustului, a texturilor, dar şi cea vizuală.

Et voila câteva repere pentru pelerini:

PATRICK ROGER – a french man în Brussel. Se autodefineşte ca un sculptor al aromelor. Nu e de mirare că showroom-ul arată de fapt ca o galerie de artă.

PIERRE

MARCOLINI – spune despre el că este “a dream maker”. Şi, pentru că vinde un vis, magazinul sau are un decor care susţine prin preţiozitate şi eleganta această idee. Reassuringly expensive.. I would say.

Babelutte by Bartholomeus – i-am găsit în Bruges, cu un spaţiu amenajat minimalist, aerisit şi foarte grafic.

Maison des Maitre Chocolatier – chiar în Grand Place, ascunsă în spatele unei intrări mici şi destul de mimetice, este un diamant al interior design-ului. Un spaţiu faţetat integral din panouri neregulate, al căror scop a fost a recreeze un decor similar unei cariere de ciocolată, după cum spune designerul Samuel Dubech.

Mai este ceva în Brussel: o preocupare pentru amenajarea vitrinelor, care merge mult dincolo de teorii de merchantising. Şi acolo este o artă. Zone atât de puternic creative şi de integrate în faţada clădirilor art deco, gotice, moderne…oricare. Detalii superbe şi executate impecabil, culori vii, suprapuse peste fonduri de negru. Sau alb. Profund vizual.

Shopping hot spot – “Huntingandcollecting”, care defineşte un nou concept: select store. Is the new concept store. Cel puţin pentru mine. Next to it,Espace Bizzare, cu vitrină care se extinde pe trotuar şi grafică care se insinuează pe calcanul de lângă. Soooo understated cool….

Am mai descoperit aşa:
Le Pain Quotidien – un fel de Rue du Pain local, raiul mic dejun-ului cu croissanti şi pâini de tot felul. Un spaţiu creeat în jurul experienţei de masă comună, unde oamenii stau împreună. O amenajare nepretenţioasă, extrem de caldă, cu lumină bine studiată şi mobilier din lemn masiv învechit.

Kwint – restaurant şi bar amenajata într-un spaţiu longitudinal, cu arcade mari vitrate către o panoramă dramatică asupra Brussel-ului. Elementul central este o sculptură faţetată şi şerpuita lungă de 30m. Restul decorului este format dintr-un layer de culori si texturi calde şi neutre, care pun în valoare valentele clădirii existente. Un exemplu corect de “modern melts into traditional”.

Apoi este Bruges, orăşelul din poveşti, mic şi cochet, poate un pic prea gotic pentru gustul meu. Cu un sample imaculat de arhitectură modernă – Brugges concert hall.

Şi peste tot muzica de bună calitate: în magazine, în restaurant, în hotel sau pe străzi. Arta nu are limitări de norme, definiţii sau scene. Arta se cere exprimată. Atât.