Hai la un drink.

De cele mai multe ori ieşim în oraş pentru că suntem animale sociale. Roaaar! Aşa că majoritatea activităţilor urbane au devenit pretexte de socializare şi show off: mersul la restaurant, ieşitul în club sau celebrul “ne vedem la o cafea”. Cafeaua, săraca, şi-a pierdut din valorile intrinseci şi a devenit un nume generic pentru stat la o terasă şi pălăvrăgit tot felul de lucuri superflue. Cred că nici nu mai facem diferenţa unde bem cafea mai bună sau mai proastă.

Mergi în club şi bei ceva… nici nu mai conează ce, cu alcool să fie. Lume multă, dans, antren şi voie bună.

Ei voila, că am fost într-un loc în Bucureşti care este exact opusul celor afirmate mai sus – un loc în care produsul devine actorul principal. Nu te duci pentru lume, ci mai degrabă pentru absența ei (de fiecare dată când am fost, locul avea nu mai mult de 5 clienţi). Asta te face guşti cu adevărat “marfa” 360 senzorial, şi pentru că marfa vândută este alcoolică, treaba devine şi mai senzorială. Hiper.

Locul se cheamă Flair Angel, este un cocktail bar mic, în afara circuitului de clubbing din centrul vechi sau Fratelli / Gaia / zona Floreasca. Fix lângă Palatul Bragadiru.

Băutul unui cocktail acolo îmi rezonează cu ceremonia ceaiului la japonezi. Toate elementele preparării lui construiesc o poveste vizuală şi care apoi culminează cu cea gustativă.

Ce ne-a plăcut (în afară de băutura în sine, bineînțeles):

– faptul că te simţi ca la hair stylist (am realizat diferenţa între barman şi mixologist sau frizer şi hair stylist), adică te laşi pe mâinile lui şi de abia aştepţi să vezi ce iese. Eşti întrebat cam ce gusturi / preferinţe / alergii ai şi apoi ţi se prepară băutura într-un spectacol de mişcări, sticle, fructe, gheaţă, mirodenii, mentă, culori şi alte ingrediente care probabil mi-au scăpat

– detaliile de amenajare – un mix interesant (că doar se fac mixuri acolo) de lumini, chestii retro, chestii industriale sau… alte chestii

– că nu e lume şi implict ai şi loc de parcare
– ustensilele de inox, borcănaşele şi sticluţele aferente procesului, toate foarte interesante vizual

Ce nu ne-a dat pe spate:

– desenele de pe pereţi… şi cam atât