Selectează o Pagină

Ma gandesc cu drag la familia Ispilat si de cate ori ma uit pe pozele cu ei de la filmare mi se umple sufletul de emotie. Pentru ca e greu sa nu nu te molipsesti de fericirea lor. Prea putin am reusit sa transmitem la TV din ceea ce am trait alaturi de ei: momentul primei intalniri, clipele petrecute de vorba cu ei doi, cu copii lor, sau momentul in care s-au intors acasa si ne-au compus un cantec pe care ni l-au cantat la final.

Sunt o familie fericita. Chiar sunt, desi au 6 copii pe care cu greu ii intretin, desi stateau intr-o casa neterminata in care batea vantul, la marginea unui sat, au descoperit fericirea aia care nu depinde de mancare, distractie, bani sau o casa frumoasa. Isi sunt suficienti, cred ca despre asta e vorba. Si il au pe Dumnezeu cu ei. Pentru ca da, familia Ispilat sunt crestini practicanti.

I-am gasit fericiti si i-am lasat la fel de fericiti. Singura diferenta este ca i-am lasat mai linistiti, stiind ca pot savura complet momentele pe care le petrec impreuna.
Stiu ca multi ii judeca pe cei cate se hotarasc sa faca multi copii si nu au resurse materiale suficiente. Insa copiii nu de bani au nevoie, ci de dragoste, de o familie care sa le fie aproape. Lumea de maine are sanse sa fie mai buna daca copiii nostri de azi sunt crescuti frumos, in spiritul iubirii, al respectului, al bucuriei si al increderii in sine. Si astea nu se cumpara cu bani. Se transmit.
Copiii sunt un dar de la Dumnezeu si ii primim in viata noastra atunci cand suntem pregatiti sufleteste.
In afara de a avea 6 copii minunati, Ana si David sunt un cuplu cum nu credeam ca mai exista astazi la oameni care sunt impreuna de peste 20 de ani. Isi sunt indeajuns unul altuia, de cate ori sunt unul in preajma celuilalt se uita cu ochi de indragostiti, se tin de mana si se completaza cand vorbesc.
Pentru asa o familie, casa nu putea fi altfel decat vesela si plina de culoare. Pare ca atat eu, cat si colegii mei, am primit inspiratie divina, ideile s-au legat fara mare efort si rezultatul a iesit incantator. Ca un cantec.
Adela a facut cele patru dormitoare ale copiilor, eu am facut baia, bucataria si dormitorul matrimonial, iar Omid a facut exteriorul casei si zona de zi.
Exteriorul este unul destul de sobru, care pregateste surpriza interiorului, unde te asteapta o explozie de culori si forme.
Pentru dormitorul matrimonial, avand in vedere ca este prima camera construita de Ana si David, camera in care au petrecut momente fericite impreuna, specifice inceputului si iubirii tinere, am ales o tratare romantica, cu tapet ce imbraca toti peretii si pune in evidenta patul cu baldachin. In spiritul vesel al intregii case, am pus albastru acolo unde regasim de obicei nuante inchise de lemn.

Cel mai mult mi-au placut:
Baia copiilor, pe care am marit-o cu spatiul ce inainte era dressing si astfel a inglobat o fereastra de mansarda, sub care am decis sa pozitionez o cada de mijoc. Am pornit cu ideea de a face aceasta baie un loc de relaxare, de veselie, in care stai in cada iarna si te uiti cum care ninsoare pe acoperis. Un spatiu pe care mi-l imaginez umplandu-se de rasetele copilariei. Si pentru ca cei sase copii au varste foarte diferite, baia este neutra din punct de vedere stilistic, si nu are o tema anume, care ar putea fi perisabila pe masura ce copii cresc.  Am folosit nuante de verde pentru a continua ideea gradinii din zona cazii si mult lemn pentru caldura.

Zona de living, unde Omid a combinat foarte mult culori, texturi si stiluri intr-un mix care il caracterizeaza. Rezultatul este extrem de vesel si viu.

Camera realizata de Adela in tonuri de alb si negru, cu putine accente de culoare; este una din putinele interioare ale Adelei in care culoarea este atat de putin prezenta. M-a surpris placut pattern-ul realizat e ea din stampile rotunde care formeaza buline negre pe perete, pattern care este inchegat de muchiile negre ale acoperisului.