Nu de putine ori mi s-a intamplat sa invat de la copilul meu. Sa invat sa fiu mai atenta, mai darnica, mai rabdatoare si mai toleranta. Copii sunt ingeri care ne iau de mana délicat si ne ghideaza prin viata, ne invata cum sa ne deschidem aripile si sa ne intalnim cu divinitatea.
Andra, fetita de numai 10 ani, picteaza icoane pe care le vinde pentru a ajuta tatal bolnav al unui prieten. Andra nu este o exceptie in familia ei, caci mama, tata si sora ei mai mica strang lucruri, fac actiuni de voluntariat si ajuta pe cei mai nevoiasi ca ei. Nu sunt fapte pe care le fac in preajma Craciunului, sunt pentru ei un mod de viata. Partea trista este ca familia Jitaru traieste in pragul saraciei, deoarece tatal este foarte bolnav si nu poate lucra, iar mama nu mai are loc de munca si sta cu sotul ei si fetitele acasa pentru a ii ingirji; de 10 ani nu au caldura in apartamentul in care stau, pentru ca blocul s-a debransat si ei nu au avut resurse sa iti puna centrala proprie. Si partea si mai trista este ca nimeni nu stia asta. Pentru ca alte característici ale familiei Jitaru sunt modestia si demnitatea, nici macar vecinii de palier nu aveau idee in ce conditii traiesc cei patru.
A fost o mare onoare sa le intoarcem faptele bune pe care le-au facut penru comunitate.
Micul apartment a fost impartit intre noi astfel: Omid a facut zona de living, holul si o fosta baie pe care a transformat-o intr-un studio audio, Adela a facut camera fetitelor si baia, iar eu m-am ocupat de bucatarie si dormitor.
Mi-au placut cel mai mult:
Living-ul amenajat de Omid, cu elementul de “neasteptat” adus de folosirea osb-ului.
Cromatica bucatariei, macaron inspired, cu roz prafuit, verde fistic si accente de rosu.
Storurile personalizate de Adela cu pensule.
