Nu am cum sa ocolesc tristetea cand ma gandesc la episodul de la Urseiu. E acolo.
Episodul de la Urseiu a fost despre moarte. Suna infricosator in masura in care si moartea este asa pentru noi. Sper sa nu fie asa, doar pentru ca este un salt in necunoscut.
Sa va zic ceva. Cu totii murim. Cum ne imprietenim cu realitatea asta? Nu stiu…poate toata viata e un proces de a te acomoda cu moartea si in acelasi timp de a nu lasa deoparte bucuria de a trai.
Azi esti maine nu esti. Ce trezeste in noi apropierea mortii? Ce ramane dupa?
Un lucru e sigur, cei care pleaca dintre noi, traiesc inca prin amintirea lor in inimile celor dragi si prin ceea e lasa in urma lor.
Violeta avea cancer, nu avea casa, nu avea sot, in schimb avea de crescut 3 copii din care unul suferind de autism.
Ne-am dus la ea cu inimile pline de speranta ca, pe langa casa, ii vom aduce si sanatate. N-a fost asa. Dumnezeu, universul, sau poate chiar ea insasi, avea alte planuri. Violeta nu mai este printre noi.
Disparitia ei nu poate anula visul implinit de a avea o casa.
Pentru ca si-a trait visul de a se bucura de casa noua, impreuna cu cei trei baieti.
Casa de la Urseiu a fost o continuare a unei case incepute de fundatia Fight for Life. Am marit casa, prin transformarea podului in mansarda locuibila.
Eu m-am ocupat de architectura exterioara a casei si zona de living de sus, Omid a facut zona de bucatarie, dining si camera lui Florentin si Lavinus, iar Adela a facut dormitorul de jos (pentru Violeta si Ovidiu – fratele mai mic ce sufera de autism) si baia.
Este unul din cele mai dragi proiecte de la Visuri la Cheie, unde totul a iesit absolut magic, si imi este foarte greu sa aleg ce mi-a placut cel mai mult.
Evident, mi-a placut cum a iesit casa pe exterior – m-am inspirat din arhitectura locala, si nu neaparat a caselor, ci a hambarelor si grajdurilor; lemn, lemn, lemn, suprapus in diferite straturi si directii. Am imaginat o casa pitoreasca, scufundata in peisajul verde. O casa de poveste, careia i-am atasat o mica terasa catre vale, cu acces direct din bucatarie si dormitor.
Am ramas surprinsa de cat de decorativ au iesit cele doua lampi sub forma de brad facute de Adela, pentru a onora visul Violetei care nu a avut niciodata un brad de craciun.
Mi-a placut camera lui Lavinus si Florentin; superba tratarea frusta a lui Omid de a imparti camera in doua cu ajutorul culorilor si materialelor.
Locul meu preferat ramane living-ul, cu peretele placat cu lemn, unde am gandit doua usi pe rotile (ca cele ale hambarelor din zona) care ascund fie televizorul, fie usa camerei lui Lavinus si Florentin. Tot livingul este decorat intr-un stil rustic industrial, adica un rustic adus in urban, cu elemente moderne. Pentru Ovidiu am facut un leagan dintr-o trambulina, sfori si …blana.
Asta este ce a ramas in urma noastra la Urseiu. Noi am plecat de acolo cu o mare speranta pentru Violeta, si vestea plecarii ei ne-a lasat apoi un un gol in stomac. Un gol pe care il vom umple cu amintirea momentelor pe care le-a petrecut fericita in noua casa si cu linistea sufleteasca de a isi stii copii la adapost.
