Tailanda nu e Phuket. Sau mai bine zis Phuket nu e Tailanda.
Tailanda este despre liniste, dar si full moon parties, natura ca in Jurasic Park, mirodenii, zambete, mare, soare, viata care curge cu bucurie, si daca nu, tot curge si o iei ca atare.
Tailanda asta despre care vorbesc este despre letting go, ironie si copilarie.
Am fost in Koh Phangan si Koh Samui. Doua insule cu turism destul de rarefiat, hoteluri secluded, jungla si mare. Barefoot luxury.
Funny enough, in primele zile am avut sentimentul ca ma irita bunadispozitia localnicilor. Ce-aveti domle de radeti mereu? Unde e seriozitatea? Ca o oglinda, bucuria lor m-a facut sa fiu atenta la seriozitatea mea inutila. La toata agitatia mentala si grijile de acasa. Care griji? Dupa cateva zile toate angoasele s-au inmuiat, s-au topit, si si-au luat zborul o data cu vantul prin cocotieri. Si numai atunci, privitul marii mi-a fost suficient sa simt ca traiesc cu adevarat, cocosul mi-a fost destul de gourmet ca pranz, iar zilele fara vant de la plaja de kite au fost binevenite. M-am relaxat, mai simplu spus.
Prea mult ne-am obisnuit sa fim fericiti NUMAI atunci cand totul decurge conform planurilor si asteptarilor noastre. Mult prea mult.
In fine, iata ce mi-a placut mult:
- dive-ul la Koh Tao – am prins o zi rara cu vizibilitate foarte buna, si am vazut cativa pesti destul de greu de intalnit: clownfish, nemo, sting ray, rechini mici si o morena uriasa. reciful de corali absolut superb. apa calda. gravitatie zero si sentimentul de a fi numai eu cu respiratia mea.
- masajul – cum altfel? cel putin unul pe zi.
- mancarea – praise thai food! fara suparare, prietenii mei italieni, dar mancarea thai este cea mai rafinata combinatie de arome.
- spotul de kite – Breeze – unul dintre cele mai friendly spoturi de kite la care am fost. Cu beach bar, muzica chill, laguna mare sa te tot dai si staff local care te super rasfata (strans kite, curatat kite, etc)
- Anantara – genul ala de barefoot luxury despre care vorbeam. Understated design.
- Samahita retreat – este doua oara cand merg si, desi locul incepe sa se apropie mai degraba de un bootcamp / gym decat de yoga retreatul pe care il stiam de acum doi ani, totusi este cel mai frumos loc in care poti face detox si practica Ashanga yoga; Cativa profesori gifted, pranayama de dimineata, meditatia de seara, rasaritul. Kilometri de plaja salbatica.
Singura amintire trista: tonele de gunoaie de pe plaja…aduse de furtunile din larg. Este un sacrilegiu, ca si cum am strivi cu bocancii plini de noroi cele mai pretioase si rare flori…asa din purul sentiment de aroganta si nepasare. Asta facem cu pamantul. Pacat…
So, in final m-am relaxat. Cu privire la orice. Orice imi doream prea mult sau orice ma deranja prea mult. la naiba, totul trece, nu ramane nimic din lucrurile pentru care ne facem atatea griji. Leave your worries behind. Un cliseu care este subapreciat. Ar merita facute niste bratari (charms gen) cu versul asta.
Un lucru se adevereste: tailandezii sunt super! asa easy going, optimisti si bucurosi de viata intr-un mod absolut viral. Te simti rusinat de toate falsele probleme pe care mintea ti le inventeaza.
Remember to let go. Nu este nimic de pierdut. Caci nimic nu ne apartine, doar libertatea.