Londra.
Am revenit în Londra. Din nou, la începutul lui decembrie.
Am mers cu Air France (aeronava TAROM). Ceea ce nu vă recomand. Avionul era din Cretacic și aterizarea putea să fie finală. Fără nicio glumă, cea mai urâtă aterizare. Wizzair are avioane mai noi, dar la TAROM aveam un display unde vedeam prin GPS unde suntem. Aș fi preferat un avion nou.
De la Heathrow am luat metroul până la Lancaster Gate, aveam un apartament rezervat împreună cu câțiva prieteni pe Leinster Terrace, în nordul parcului Kensigton. Prețul pentru 5 nopți al unui apartament cu 3 camere complet utilat a fost de 850 lire.
Aveţi grijă la diferite oferte ale hotelurilor necunoscute din Londra pentru că de obicei sunt foarte vechi şi jalnice. Au o poză pe net a recepţiei şi o poză a singurei camere în firea ei din hotel. Căutaţi şi alte poze pe net din hotelul respectiv înainte de a face rezervarea sau review-uri. Excepție, desigur, hotelurile consacrate: Ibis, în jurul a 85-100 lire pe noapte, Ritz 300-700 euro pe noapte (prețurile pentru apartamentele lux ajung până aproape de 3000 lire), etc.
Nu aveți nevoie de adaptor pentru prize, încărcătorul pentru telefon intră, trebuie doar să împingeți protecția din interiorul găurii din centru. Folosiți un obiect care nu conduce electricitatea, pentru siguranță. Sau cereți de la recepție un adaptor, dacă vi se pare prea aventuroasă rezolvarea.
De la bun început am să spun că Londra îmi place mie, ceea ce nu înseamnă că vă va plăcea şi vouă. Este un oraş în care predomină maron / roşcatul ţiglelor, verdele orbitor al gazonului și ocru /cenuşiul zidurilor vechi şi mai puţin vechi. Oricum, este greu să te prinzi care clădire este nouă şi care veche, deoarece stilul arhitectonic este păstrat, cu excepţia clădirilor evident moderne, desigur. Dacă însă vă displac telenovelele, vorbitul tare, nesimţirea, gunoiul, caracterul latin tragic, poalele puse în cap, oamenii neîngrijiţi, frecatul
în înghesuiala din transportul în comun, blocajele de trafic, betoanele încinse, parcurile cu pământ şi chiştoace în loc de iarbă, oamenii morocănoşi sau excesiv de volubili atunci, ei bine, e posibil să vă placă şi vouă.
Vremea, comparată cu a noastră, este mai blândă iarna şi mai rece vara, Anglia fiind o insulă (apa funcţionează ca un imens rezervor al temperaturilor din anotimpurile trecute). Deşi plouă des, ploaia nu te udă ca la noi şi nu îţi intră prin haine până la piele. Rar ai nevoie cu adevărat de umbrelă. La începutul lui decembrie am prins şi o zi mai friguroasă, cu o ploaie mai seriosă, în rest o cămaşă, pulover și o haină de toamnă sau un sacou și un fular sunt de ajuns. Încă ceva: nu aveţi nevoie de bocanci. Nu există noroi, bălţi, praf. După ce am mers prin ploaie o zi întreagă am ajuns la hotel şi în timp ce mă descălţam mi se părea că ceva nu este în regulă. Mi-au trebuit 2 minute până să îmi dau seama: încălţămintea era perfect curată de parcă fusesem în duş, nu pe stradă. Peste tot este curat, cu mici excepţii reprezentând un graffitti sau un chiştoc de ţigară. Că tot suntem aici, este interzis să fumaţi în staţii (chiar şi în cele upperground), în baruri, restaurante etc. Se poate fuma doar pe stradă. Asta nu constituie nicio problemă privind pub-urile care sunt pline după ora 19. Treaba cu fumatul interzis contribuie la socializare: fiind nevoit să ieşi afară pentru a fuma, cunoşti oameni care stau în alte zone ale pub-ului. Tot de reţinut este şi faptul că la ora 00.00 se închid, cu mici excepţii. Maxim este ora 3, parcă. Trebuie să ţineţi cont că se plăteşte o taxă pentru a putea ţine barul deschis după ora 00.00, iar aceasta se reflectă în preţuri şi în unele mici restricţii. De exemplu McDonalds de pe Oxford este deschis până la ora 3, dar nu ai voie să foloseşti toaleta după ora 1.
Parcurile sunt poezie pur şi simplu. Pline de păsări de toate felurile, veveriţe şi alte arătări, iar gazonul atât de des şi de îngrijit că dacă arunci un ac nu atinge pământul. Saint James Park pare o grădină zoologică cu păsări și veverițe.
Contrar părerii generale, englezii nu sunt reci deloc, ci foarte sociabili. Intră în vorbă uşor şi sunt amuzanţi şi curioşi. Dacă te văd cu o hartă în mână la care te uiţi pierit nu ezită să vină din proprie iniţiativă să te întrebe dacă te poate ajuta, ba îţi recomandă şi locuri în care te poţi duce, pe care nu le vezi pe harta respectivă, sau moduri în care poţi obţine diferite reduceri.
Tot contrar prejudecăţilor nu au nimic cu românii şi sunt foarte deschişi.
Dintre muzee, vă recomand National Gallery (absolut uluitor), Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Ştiinţă, British Museum, Modern Tate (acesta s-ar putea să nu vă placă, lăsaţi-l ultimul).
Ideea după care muzeele respective funcţionează este că oricine poate vizita, chiar dacă nu îşi permite, arta şi cunoaşterea nu sunt rezervate nimănui. Pentru toate intrarea este gratuită şi cu ajutorul unor broşuri, tot gratuite, poţi să colinzi ore întregi prin ele. Dacă vă lasă inima, puteţi dona aproximativ 3 lire într-o cutie special amenajată. Expoziţiile temporare sunt contra cost, dar puteţi trăi şi fără ele. Artă modernă, făcută de cele mai multe ori pe genunchi şi se chinuie să şocheze, considerând că asta trebuie făcut pentru a fi remarcat. Rar ceva cu adevărat remarcabil (desigur, părere proprie).
London Eye pe mine nu m-a impresionat, dar e posibil să vă placă. Atunci când coboară vă puteți așeza într-o zonă demarcată pentru fotografie și o puteți cumpăra ulterior la ieșire în câte exemplare doriți. La Madam Tussaud n-am fost, copiile nu prea mă atrag. În două moduri pot privi treaba respectivă: ori cineva se joacă cu ceară şi o face destul de bine după părerea lui, ca să îmi ceară mie bani daca mă uit, ori sunt nişte oameni morţi şi împăiaţi. În ambele cazuri mă lasă rece. Ca și cum aș fi de ceară.
Schimbarea gărzii la palatul Buckingham intră tot la “neapărat de văzut” ca şi respectivele muzee. Începe la ora 11. Sunt două feluri de companii, una cu cai mai mulţi şi alta cu cai mai puţini. Una e de geniu, celalaltă… am uitat. Este bine să fiţi acolo cu 10-20 minute mai devreme pentru a putea să vă alegeţi un loc. Este interzis să vă urcaţi unul în spatele altuia sau să vă căţăraţi pe garduri. Fanfara cântă absolut perfect şi e o plăcere să o asculţi.
Totul este foarte solemn şi ceremonios, pentru ca la sfârşit să se încheie cu o melodie ce nu are legătură cu fanfara: de exemplu, o dată a fost melodia din Star Wars, altădată Billie Jean.
Mâncarea.
Fast-food cam 5-7 lire. Un restaurant mediu are meniuri în jurul a 20 de lire. Există meniuri complete în restaurante mai ales între orele 12.00 şi 18.00, la preţ foarte bun, precum ofertele restaurantelor de pe lângă firme de la noi. Mâncarea asiatică este la tot pasul, dar de neratat este doar un loc: în Camden Town, aproape de metrou sunt restaurante asiatice unde poți mânca oricât cu doar 7 lire. Băutura nu este inclusă, dar o bere Cobra (foarte bună) este 2 lire. Mâncarea este excelentă si proaspătă, au clienți tot timpul, nimic nu se învechește.
În general, mâncarea este bună – dar și la ei, ca și la noi, poți să găsești bombe calorice. Atenție: nu mâncați de pe lângă puncte turistice pentru că este execrabilă (Tower of London etc). Hotdogul de pe stradă (un soi de cârnat) e foarte bun. Fish & chips este chiar ceea ce pare, nimic deosebit, dar plăcintele cu carne sau organe sunt excelente. Una peste alta, nu au mâncăruri imposibil de digerat în mai puţin de 72 de ore, cum sunt cele de la noi. Nu săriţi în primul restaurant din care iese cineva şi vă invită înauntru. Gândiţi-vă ceea ce doriţi să mâncaţi şi faceţi chiar asta, trecând peste invitaţii surâzătoare. Vă recomand restaurante care arată bine şi decent. Nu uitaţi că a mânca nu este alimentarea maşinii la staţia de benzină, ci un lucru mult mai complex şi care poate fi plăcut. Asta este valabil şi în viaţa de zi cu zi. Nu am ce restaurant să vă recomand pentru că sunt foarte multe cele care întrunesc condiţiile. Trebuie doar să începeţi a căuta înainte să vi se facă prea rău foame, altfel veţi intra în primul fast-food ieșit în cale. A nu se înţelege că sunt rare locurile bune de mâncat, dimpotrivă.
Berea.
Este de toate felurile pentru toate gusturile. Roşie, blondă, brună. Eu am băut Guiness, că asta beau şi aici, dar cele care conțin Ale în denumire mi-au plăcut cel mai mult. La barul Sherlock Holmes au bere făcută acolo, tot ale. Vă recomand și The Lord Moon of the Mall, tot Ale. Pentru bere normală: Foster şi Cobra (indiană asta), la fel și Kronenburg. Berea roşie în schimb nu a plăcut nimănui din grup. Preţurile berilor între 2 şi 4,5 lire.
Shopping.
Eh, aici avem o problemă şi trebuie să fiţi bine pregătiţi. Când mergeţi la cumpărături trebuie să aveţi cât mai puţine ţoale pe voi, un troler mediu şi pantofi sport. Pentru că Oxford, Regent şi Bond sunt Paradisul Cumpărăturilor. De la preţuri modice (3 lire un pulovăr care aici ar costa minim echivalentul a 20 de lire) până la genţi de 10000 de lire, totul, absolut totul, se găseşte şi, mai ales, e de vânzare. Colorate, tembele, elegante, cu ştrasuri, lucioase, mate, cisterne de accesorii, fulare şi eşarfe, orice doreşti este acolo. Pentru ieftin (între 2-20-50 lire) există Primark, un magazin ce se întinde pe două etaje (ieşi din Underground la Bond şi faci stânga 300 m sau din Marble Arch dreapta 100 m). Pentru preţuri medii (20-200-600 lire ) River Island, Debenham, John Nash, Burton etc, între Bond Underground și Oxford Circus. Pentru mai mult de atât mergeţi pe Bond Street, unde găsiţi magazine clasice mai multe decât pe Oxford (Furla, Boss etc) sau Selfridges, Harvey Nichols, Harrods (acesta este pe Brompton, Knightsbridge. Atenţie, nu puteţi intra cu blugi rupţi deliberat, rucsacuri de spate etc. Fiţi decenţi, sau, şi mai bine, eleganţi. Teribilismul nu prea are căutare în zonă). De asemenea, Covent Garden este o altă zonă cu magazine celebre (United Nude etc) precum și restaurante. Aici am prins chiar un târg de produse organice unde ne-am îmbuibat cu tot felul de mâncăruri englezești și germane.
Transportul.
Pentru deplasare folosiţi cu încredere transportul în comun. Metroul şi autobuzele te duc oriunde şi nu există blocaje de trafic. La suprafață, incredibil sau nu, într-o capitală ce depăşeşte 7 milioane de locuitori, traficul este impecabil ca într-un orăşel de provincie. Mici probleme am avut la metrou în jurul orei 18.00 când lumea iese de la serviciu. Totuşi chiar şi atunci nimeni nu te împinge să urci mai repede în metrou, ci pur şi simplu se retrage aşteptând următorul tren. Nu blocaţi uşile, culoarele, iar în autobuzele cu etaj nu rămâneţi pe scara interioară sau rezemaţi de mâna curentă de la etaj, încercaţi să luaţi loc de fiecare dată când este posibil. Nimeni nu se ridică de pe scaun înainte de a opri complet mijlocul de transport, de aceea este bine să păstraţi calea liberă. Pe scările rulante mergeţi pe dreapta, pe cele normale sau pe culoare pe stânga. De altfel, locurile sunt înţesate de indicatoare şi semne care să te ajute să ajungi unde doreşti şi să o faci fără a îi deranja pe ceilalţi.
Dacă folosiţi doar zonele 1-3 ale oraşului, fără periferie, este mai ieftin. Găsiţi în oricare staţie de metrou harta zonelor şi decideţi uşor. Pentru mai puțin de o săptămână folosiți abonamentul zilnic, 6 lire. Dacă staţi minim o săptămână folosiţi Oystercard (30 lire), este mai profitabil. Oricare dintre variante sunt valabile pentru orice fel de transport în comun, între orele 9.00 şi 24.00.
Camerele video sunt peste tot, evitaţi să vă faceţi de râs în orice mod. Într-o zi obişnuită eşti văzut de aproximativ 300 de camere.
Toate cele de mai sus sunt basic, pur şi simplu. Nu alocaţi pentru ele mai mult de 20% din timpul vacanţei. Mai puneţi pentru shopping încă 20%. Restul plimbaţi-vă prin Londra. Mergeţi în Covent Garden. La slujbă în Catedrala Sf. Paul. Ascultaţi un concert de orgă la Westminster Abbey. Vizitaţi Turnul Londrei, daca vă plac bijuteriile sau ați auzit de Guy Fawkes (termenul ”Guy”, care desemnează un om sau bărbat vine de la numele lui). Vizitaţi şi Catedrala Westminster, curtea interioară este ruptă din alt timp. Aici este toată crema poeziei, artei, științei, nobilimii englezești. Învârtiţi-vă prin Soho şi luaţi pub-urile la rând seara (asta nu înseamnă să beţi până cădeţi pentru că veţi ajunge în delirium tremens şi atunci nu o să ţineţi minte nimic). Luați o cafea sau un ceai de la Starbucks și beți-o în parc. Priviţi clădirile cu atenţie şi oamenii.
Ajungând şi la asta, tot contrar părerilor preconcepute, englezoaicele sunt frumoase. Sunt extrem de feminine, fără a fi afectate sau neajutorate, fie că au pantaloni, fuste sau rochii. Sunt foarte îngrijite, cu părul mereu curat şi aranjat, pensate perfect. Folosesc accesorii de câte ori este nevoie şi mai ales, au curaj. Au curaj să pună ţoale altfel pe ele, să folosească culori, să iasă din uniforme. Nu se tem de modă şi nici nu dau doi bani pe ea, chestie cu care sunt perfect de acord. Moda ne învaţă să ne îmbrăcam la fel şi ne limitează imaginaţia. Rar am văzut doar două culori pe o persoană. N-au nici o problemă să foloseasca cyan, magenta, turcoaz, alături de culori de pământ. Ca avertisment pentru partea feminină a celor ce veţi vizita Londra iarna: o să vă treziţi îmbrăcate până în gât și cu glugi în cap, înfofolite în fulare, pe când englezoaicele nu vor purta dresuri. Şi în pantofii decupaţi nu o să vedeţi degete vinete de frig. Plus decolteuri şi braţe goale. O să vă fie greu să concuraţi, însă o să vă adaptaţi rapid.
Una peste alta Londra este unul dintre cele mai importante orașe ale lumii. Într-un fel sau altul, sunt sigur că o să vă placă.