Fiecare experienta, intalnire, oricat de mica, poate avea in ea semnificatii neasteptate, un raspuns la ceva, sau pur si simplu o bogatie ascunsa. Acel ceva mai profund care apare chiar intr-o situatie, sa zicem, superficiala.
Am petrecut un weekend la Monaco. Stiu, suna top notch si exclusivist, ca un fel de Dubai. Overrated.
Monaco este o adunatura de blocuri 70zeciste, nici urate nici frumoase, asezate ce-i drept intr-un golfulet stancos si fermecator. Nu are nici pe departe rafinamentul oraselelor apropiate (fie Italia sau Franta). Servicii mediocre si locuri care arata ca Hard-Rock cafe.
Dincolo de asta, am ajuns insa intr-un loc absolut fantastic in Monaco.
Este vorba de scoala de balet. 40-50 de copii, intre 10 si 18 ani, din toata lumea. Parintii platesc scoala in jur de 50k pe an (pentru cei talentati dar care nu au resurse, se acorda cateva burse). Copii exerseaza cam 6 ore pe zi, iar in restul timpului invata. Le ramane timp liber cam 1 ora si jumatate in fiecare zi, iar singura zi libera este duminica. Un program incarcat pentru un copil…care insa are garantia unui job la finalul scolii , ca balerin/a pe una din scenele faimoase ale lumii. Si unde castiga, daca are norocul sa fie solista, cateva mii de eur pe luna. Asta in conditiile in care la 35 ani cariera este catre final, iar corpul ti se modifica si ai parte de multe accidente la locul de munca.
Tare, nu? Ai face asta?
Aici vine partea impresionanta, caci, in ciuda tuturor acestor lucruri, exista multi copii care aleg, in deplinatate cunostinta de cauza o cariera de balet. Pentru ca pur si simplu simt ceea ce foarte putini dintre nou au privilegiul si anume CHEMARE. Asa cum spunea Pablo Picasso — ‘The meaning of life is to find your gift. The purpose of life is to give it away.’
O chemare de a te implini mult dincolo de economia vieti rationale. Am plecat de la scoala in profunda admiratie.
Am fost apoi sa vizitez L’Atelier, locul unde compania de balet din Monte Carlo face repetitii si unde se pun in opera spectacolele. Este o fosta hala de tamplarie, convertit cu mare arta si bun simt arhitectural un loc unde coregrafii, tehnicienii, dansatorii si tot staff-ul lucreaza impreuna pentru a crea spectacole. Spatiul are linii drepte meticuloase si geometrice, trasparente, inaltimi mari, toate insa umanizate de lumina filtrata prin luminatoarele din tavan, printurile mari de pereti si muzica care se revarsa din spatiul destinat repetitiilor.
Frumos si atelierul de costume, cu biroul directorului decorat easy chic.
Cred ca baletul este cea mai grea arta, in care munca este uriasa pentru obtinerea unor mici detalii. Detalii care ating dealtfel prefectiunea.
Tot design-wise, dupa L’Atelier, m-a surprins cu subtilitate si eleganta Monaco Yacht Club – un tribute adus sailingului de catre Sir Norman Foster. Un loc ce reuseste sa esentializeze in arhitectura, cu discretie si putere totodata, valorile si aristrocratia monegasca. Constructia ce imprumuta din limbajul stilistic al design-ului de yacht-uri, este de fapt un mic cartier in sine, extrem de exclusivist, members only, cu restaurant, piscina, lounge-uri etc.
Totusi, Monaco are ceva de spus, descoperit sau trait, bine ascuns sub aparenta de Dubai.