Moscova
Dintr-un impuls de a revedea prieteni dragi care stau acolo, combinat cu un alt impuls care ţine de curiozitate, am decis să merg la Moscova. În mod normal, ar fi unul din ultimele locuri pe lista de petrecut timpul liber, însă, hei, câteodată mai trag aer în piept şi mă arunc în câte o extravagantă sau extravacanta neplanificată… see what comes out.
Came out a fun weekend. Într-un oraş destul de opresiv şi neprietenos.
Moscova este, citându-l pe un localnic “un fel de New York căruia îi lipseşte farmecul”. Adică un oraş în care vii să munceşti şi eventual, în final, să faci bani. Cu care să îţi trăieşti o viaţă frumoasă în altă parte. Poate în Italia?
În 3 zile poţi vedea în Moscova următoarele:
– Blocuri ca în Titan cu magazine Tom Ford, Escada, Gucci şi Chanel la parter, lângă scara blocului
– Apoi alte blocuri, ca în Bucureştii Noi, însă de minim 10 etaje
– Străzi gigantice, cu câte 6 benzi pe sens, sufocate de trafic
– Nori
– Vreo 6 Case ale Scânteii şi alte surori ale lor, distribuite ingenios în oraş, după un algoritm numai de Stalin ştiut
– Trafic. Heavy
– Blănuri peste tot, LV and so on
– Piaţa Rosie şi bisericile cu turle în formă de turtă dulce. Singurul lucru vesel în oraş.
– Gum şi Tsum, cele două mall-uri emblematice, în care poţi să te pierzi o zi întreagă, la adăpost de frigul de afară. Gum, chiar adiacent Pieţii Rosie, într-o clădire uriaşă, veche (din 1890) şi restaurata bine, cu galerii tip Vittorio Emanuele sau Villacrosse, este, într-un mod surpinzator, un mall cochet şi stilat.
Ce nu poţi vedea de loc:
– Case, sub nici forma; cred că blocul comunist a fost de creeat şi rafinat ca şi concept de locuire acolo
– Zone pietonale. Într-un fel înţeleg de ce – este super frig şi distanţele sunt uriaşe, so, why bother?
Un mit care mi-a fost demolat este cel al rusoaicelor frumoase şi al ruşilor nerafinati. Nu este tocmai viceversa, însă ele nu sunt atât de frumoase (mai ales când se garnisesc şi se branduiesc într-un fel propriu… de parcă nu ar fi colege de ţară cu Miroslava Duma, Ulyana Sergeenco sau Elena Perminova), iar ei sunt preeety cool and hip. Direct de pe Mr. Porter.
M-aş întoarce în următoarele locuri:
Novikov – parte din grupul de restaurante deţinut de Novikov, elegant decorat şi inteligent luminat. A fine dining experience.
“Ţara care nu există” – tot din portofoliul Novikov, targetat un pic mai către young hipsters, cu mâncare mai tradiţională şi live DJ.
Însă, my fav rămâne restaurantul din părculeţul Patriarch ‘s Ponds. Care nu pare să aibă nici un nume, însă este imposibil de ratat, fiind singura clădire din părculeţul mai sus menţionat. Părculeţ care este chiar cel din romanul Maestrul şi Margareta unde se desfăşoară începutul acţiunii. Restaurantul este decorat kitchy opulent, dar se simte că este un demers asumat, iar mâncarea este cu adevărat tradiţională rusească. Trebuie încercată vodka cu hrean şi miere.
Un alt loc elegant şi încărcat de istorie este café Pushkin, cu singura menţiune că este destul de populat de expati şi turişti. Din cauza asta mi-a adus un pic aminte de Carul cu Bere. Totuşi, locul este indubitabil spectaculos, iar mâncarea foarte “gourmet”.
N-ar trebui să ratezi o seară de neuitat la karaoke, unde oamenii par că s-au antrenat pentru “Steaua fără nume”, în loc să meargă ziua la birou şi să aibă grijă de copii. Quality entertainment.
Prin prisma celor câteva zile la Moscova, simt dintr-o dată Bucureştiul foarte boem, cochet şi prietenos.