Despre Vienna adica.
Ca prima impresie, dupa ce vii din Roma si Venetia in Viena, ti se pare ca ai ajuns intr-un orasel linistit de provincie. Unul cinstit, curat, cu cladiri mari si frumoase, caruia ii lipseste cumva suculenta si dramatismul. Asta este insa doar o prima impresie. Intre aceste doua impresii simti parcursul Vienei de-a lungul istoriei de la fi capitala unui imperiu a a fi capitala unei singure tari. De altfel ca si Roma.
Am ajuns in Viena pe 1 ianuarie pentru cateva zile. A doua impresie, dupa cea cu orasul de provincie, a fost ca de fapt sunt inca in Italia. Valuri de italieni pe strazi. Tineri, cu familii, mai in varsta, iesind de la opera, din restaurante, sau in muzee. Clar, Viena are totusi ceva pentru care merita sa vii din Italia. Ca italian ce te afli adica. Ma indoiesc ca ar fi avut Alitalia o promotie asa de succes.
Si da, are: un farmec de oras imperial, un gust de “genuine Europe” si muzee foarte bine curate. Curate, da?
First stop: MQ. Care nu este “ a tribute to a fashion icon”. Este, dupa bunul model al spiritului organizat austriac, cartierul muzeelor.
Un fel de museum mall. Toate muzeele intr-un singur loc, walking distance.
In cartier, Kunsthistorisches Museum este locul in care, indiferent de background-ul artistic, te simti coplesit de frumusetea pura si dramatica a colectiilor de tablouri. Si de spatiul interior. Am uitat cateva ore de toate in fata tablourilor lui Velasquez. Erau vremuri in care meseria de pictor era chiar o meserie, cu un job description foarte clar: acela de a face portretele familiei regale si cateodata chiar de a reda sub forma unor medalioane de mici dimensiuni infatisarea viitorilor soti, pentru a fi trimise unii altora spre a face cunostinta, dupa ce parintii lor le puteau la cale casatoria strategica. Old timer facebook.
Muzeul de arhitectura a fost un must stop pentru mine. Ca si acum 3 ani, am gasit, pe langa sectiunea de arhitectura austriaca de la inceputului secolului pana acum, o expozitie temporara a lui Isay Weinfeld, un arhitect brazilian de referinta. Mare referinta. Plin de inspiratie si lipsit total de manierism. Expozitia manifesta curiozitatea lui artistica si credinta ca o arhitectura de calitate poate deschide noi orizonturi in viata oricui.
Forma de prezentare este foarte creativa, de la decizia de a ilustra o scara rupta din contextul intregii case, pana la filmele facute de arhitect care “augmenteaza” experienta.
In aceeasi incinta se afla si Leopold Museum, unde am descoperit arta lui Alberto Giacometti, de la inceputurile cubiste din pictura, pana la rafinarile suprarealiste ale sculpturilor filiforme, care te traspun senzorial intr-o alta dimensiune existentiala.
De fiecare data cand ajung pe la vreun muzeu, imi place sa descopar, pe langa exponate, si modul in care arhitectii muzeului sau curatorii au gandit spatiul. Detalii scenografice, spatii versatile, modul in care lumina modeleaza obiectele.
Pauza de masa la Corbaci, unul dintre restaurantele din MQ. Gandit de doi arhitecti francezi dupa ideea unei cafenele turcesti. Asta mi-a placut mult. Doar nu ai nevoie de o justificare evidenta ca sa faci o cafenea turceasca intr-un muzeu de arta contemporana din Viena, nu?
La Corbaci mananci ceea ce s-ar putea chema “an intellectual modern dish”. Retete si ingrediente combinate austroturcesti. Simplu si foaaarte casual. Asa cum e arta moderna.:)
Daca am ajuns la mancare, in ciuda bucatariei austrice care pentru mine se limiteaza la un snitel mai mare ca farfuria si un sacher, Viena éste plina de restaurante asiatice fabuloase. Delicioase. Poate ar putea concura chiar cu Londra. Zic. Iata doua incercate: ON (no kitch, no lampions, no glutamate….asa zic ei, printre altele) sau UNKAI (a japanese with a view in mansarda hotelului Grand hotel vienna).
Totusi nu am putut pleca din Viena fara a incerca bucataria traditonala. De data asta. with a twist. Am fost si mi-a placut la Plachutta. Snitelul de care pomeneam, mai mare decat farfuria, vine intr-o atmosfera eleganta, gourmet si cu un serviciu impecabil. Am admirat decorul curat si sleek, cu influente habsburgice, insa interpretate intr-o maniera moderna. Off white, lemn natur, verdegri, faianta decorativa, lampi industrial chic si lume eleganta.
Ce nu are Vienna? Street style fashion. Selectie cool in magazine. Daca ma gandesc ca poate e un fapt asumat pe scara lucrurilor care conteaza in societatea lor, inseamna pentru mine autenticitate. Asa ca pana la urma galeriile comerciale luxoase cu aer de Unirea fac parte din farmecul orasului.
Sa nu uit: pentru un real European flavor, old style, neaparat un mic dejun la Grand Hotel Wien.