Înainte de toate Phuket nu e o insulă, ci un oraş, adică nu este ceea ce te aştepţi să fie o insulă exotică.
Deşi, marea, soarele, palmierii, insuliţele de lângă, mâncarea, plaja, toate scorează bine.
Aşa că una peste alta este un loc frumos, însă cocoşat de turişti, de mall-uri, hoteluri şi on going construction sites. Şi peste toate, overpriced. Şi cu limba rusă de circulaţie locală.
Dacă îţi place genul de turism din all inclusive-urile din Antalya, translatate în Asia, Phuket este locul tău. Nu cred totuşi, căci altfel nu ai pierde vremea pe site-ul meu.
Patong (despre care greşit am auzit că ar fi un fel de Ibiza) este de fapt un fel de Mamaia + Vama + Costineşti, unde Costineştiul domină pe Vamă şi Mamaia. O ţigăneala, o ieftineala şi o hărmălaie deloc pitoreşti.
Turme de turişti, din cei fie veniţi la all inclusive, fie youngsters la distracţie de proastă calitate: alcool, tatuaje, pub-uri obosite, zgomot, prost gust şi delăsare…
În rest, e super. Thai people drăgălaşi foc, zâmbitori şi destul de fără griji şi drame, specifice vesticilor … adică popoarelor creştine din ţări dezvoltate. Ca noi. Mâncare bună şi soare, mare şi palmieri despre care deja am zis.
Fine hotels design, desigur… insă deloc comparabil cu Bali.
În fine, dacă cumva,prin stranii asocieri de motive ajungi să îţi petreci vacanţa în Phuket, am descoperit câteva locuri kind of cool.
Ai putea încerca după plajă After Beach Bar, un loc cu o panoramă frumoasă deasupra golfului Katanoi, de unde se vede soarele apunând. E un reggae bar (am mai văzut câteva pe insulă) cu muzica lui Marley, loveboys rasta şi toate cele. One love. Evident, un crowd mai cool şi relaxat.
Şi am mai descoperit două restaurante, un pic “off the beaten track”, dar total chic.
Mom Tri – un restaurant şi hotel construit lângă un golfuleţ, adăpostit în stâncă, cu un design destul de subtil, genul de loc în care simţi natura şi mai puţin arhitectura, mâncare thai şi fuzionata cu alte bucătarii. Stick to the thai, though. Din repertoriul internaţional screwed up aş aminti risotto al Barolo, unde Barolo nu este vinul, ci cârnatul, in interpretarea Mom Tri. De altfel însă, un loc superb în care aş reveni cu drag.
Lim’s – un restaurant pentru cunoscători de data asta. Retras din zonele turistice, fără vedere la mare sau la munte, într-o casa destul de neutră vazută de afară, însă foarte hip decorată la interior. Thai food, of course, cu un meniu bogat de vinuri şi cu o proprietăreasă frumoasă şi rafinată, aşa cum îmi imaginam eu toate thailandezele aristocrate.
Ok, ar fi de mers în excursie cu barca şi la insulele din jurul Phi Phi island. Peisaje superbe, înconjurate de adevărate autogări cu bărci şi vapoare care mai de care mai vechi şi mai poluante, care debarca valuri de turişti. Şi apoi ar mai fi diving-ul, cu câteva spoturi foarte frumoase, însă fără o vizibilitate bună. Mai poţi face şi kiteboarding dacă te încăpăţânezi, căci spot-ul nu e o nebunie, vântul bate cam după cum vrea el, iar mareea face accesul cu adevărat extrem printre corali.
Asta este Phuket. Însă Tailanda este cu mult mai mult de atât.