Sardinia este mult mai mult decât Billionaire, Porto Cervo sau yacht-urile uriaşe (ca Eclipse – barca de 557ft a lui Abramovich) ce populează golfurile.

Dacă locul vacanței de iarnă al vechii aristocrații italiene este Cortina, cel de vară este Sardinia. Este locul în care se simte aroma de “old italian money”, aromă ce se combină frumos cu parfumul tufelor de mirt care împânzesc insula, locul unde luxul se îmbină cu natura. Un lux discret, ascuns între dealurile acoperite cu pietre cu forme neaşteptate şi vegetaţie stearpă, în golfuleţe mici sau plaje semi-sălbatice.

Insula este destul de mare, însă hot-spot-ul rămâne partea de nord, mai precis Costa Smeralda care nu este numai “playground-ul” celor bogaţi şi famosi, ci și, indubitabil, una dintre cele mai mari minunăţii naturale din Europa: 55 km de plaje mici  (multe sălbatice, accesibile doar cu barca) cu nisip alb rozaliu strălucitor şi  80 de golfuțele cu apă în nuanţe care trec din turcoaz în verde sau albastru închis.

Stai la:
Hotel Capo D’Orso – un exemplu de arhitectură superb integrat în natură astfel încât ai impresia că eşti tu singurul oaspete. Încântătoare este plaja privată Cala din Volpe unde ajungi în 10 minute pe jos prin parcul în care este amplasat hotelul.


Hotel La Coluccia – este unul din puţine exemple de arhitectură modernă, urbană, pe care le-am întâlnit în Sardinia. O combinaţie de elemente stilistice curbe cu altele riguroase, care se subscrie cadrului natural într-un mod foarte armonios.

 

Închiriază o Vespa şi du-te la:
Plajă la Liscia di Vaca
Porto Rafael – un port ascuns după coline, cu vile micuţe şi extrem de cochete, mici magazine locale şi o piaţetă cu deschidere la mare cu câteva baruri perfecte pentru un pahar de prosecco înainte de cină.


Capo d’Orso – un ansamblu de stânci calcaroase care au fost măcinate de mare şi vânt cu nişte forme absolut impresionante. Apusul este magic.

Sau plimbă-te pur şi simplu pe şoselele înguste ce şerpuiesc pe dealuri.

 

Inchiriază o barcă şi du-te la:
Corsica – Doar dacă ai experiență în mersul cu barca, este o calatorie de peste 2 ore, cu valuri mari si curenţi puternici.

Insula Caprera, Maddalena şi alte insuliţe din arhipelag despărţite de lagune cu apă turcoaz. Pe insula Caprera este una dintre şcolile de yachting cu cea mai mare tradiţie din Italia; s-ar putea să vezi o regattă cu zeci de bărci care traversează marea.

Mănâncă la:
Orice ”agriturismo”, mai ales cele din interiorul insulei. Bucătăria sardă este o combinaţie de peşte, carne, peşte, brânzeturi, dulciuri, toate cu arome foarte puternice. Nu este nimic light sau minimalist. Este mâncare cu o explozie de gusturi puternice. Primul fel poate fi culurgioni: ravioli preparaţi cu gris, umpluţi cu ricotta sau cu cartofi şi şofran care se servesc cu sos ragu şi pecorino. La felul doi încearcă neapărat porceddu – purceluş la proţap şi apoi servit în tăvi de lemn sau plută cu frunze de mirt. Și trebuie să închei masa cu un digestiv, care poate fi mirto (lichior de mirt) sau filu e ferru (un fel de ţuică foarte tare).

Mergi la Porto Rotondo, unde te întâlneşti cu italieni “in”. Neapărat un aperitiv la Boccondivino (un loc mic mic pe o străduţă mică, mică, aproape blocată de mulți oameni la ora aperitivului) sau la Tartarughino.

Last but, not least, dacă te dai cu kite-ul sau cu windsurf-ul, mergi la Porto Pollo, unde o fâşie îngustă de nisip leagă Isola dei Gabbiani de Sardinia. De o parte şi de alta sunt lagune cu fundalul de nisip şi adâncime mică şi poţi alege să te dai, în funcţie de vânt, în orice parte vrei a acestei fâșii. Seara pe plajă se lasă cu petreceri “after kite”.

Aceasta este Sardinia. Sardinia pe care o ştiu eu.