Türkbükü

După cum sună şi numele locului, Türkbükü e în Turcia. Şi mi-a demontat mitul cum că Turcia = exclusiv all inclusive-ul advertizat pe billboardurile de peste tot din Bucureşti, la numai 400 EUR, cu zbor inclus (că doar e all inclusive), într-un sejur de vis, cu 5 stele şi ele incluse şi cu tone de mâncare şi băutură. Şi cu hoarde de oameni (şi ele incluse în all inclusive) care tropăie în stânga şi în dreapta să nu piardă ceva. Hoarde de oameni, kilometri de parcurs între cameră, piscine, loc de joacă, restaurante, plajă sau alte distracţii “mall-like”… pentru că, hei – hei, totul este mare. Şi, implicit, distanţele. Ce mai!, ca la mall. Aşa că, all inclusive nu e de fapt chiar all inlcusive, căci lipseşte cel mai important lucru într o vacanţă – liniștea.

Despre liniştea de la Türkbükü pornisem să scriu, însă m-a luat valul şi am făcut această paranteză cu all inclusive. Ceea ce poate că nu e neapărat greşit, căci nu ai cum să apreciezi liniştea dacă nu vezi mai întâi cum e cu NEliniştea.
Despre Türkbükü aşadar: o struțocămilă (la câţiva zeci de km de Bodrum) compusă din: un sătuc prăfuit şi sărăcăcios şi un Saint Tropez.

ULTIMATELY AUTHENTIC CHIC

Dealuri aride, un golf primitor, insule în depărtare, străduţe prăfuite (cu miros de Bărăgan), abundenţa de leandri, iasomie, bungavilea, glicină, yachturi, case ascunse de grădini misterioase, pontoane Gaia / Fratelli “gen” cu oameni frumoşi, musculoşi şi bronzaţi perfect.

Ce face locul foarte special este vegetaţia, mai ales în condiţiile unei zone în care plouă cam de câteva ori pe an. Grădini pline de flori colorate, tufe, gazon

şi foarte multe plante căţărătoare. Grădini cu alei umbroase şi mici, care ascund vile dichisite şi hoteluri chic.

“Top notch” este Maçakizi, integrat perfect în peisajul plin de bugavilea, gândit pe diferite niveluri de terase care coboară către mare.

Hotelul este cel mai sus, apoi, coborând, ajungi la restaurant, boutique, bar şi ponton pentru plajă.

Camerele albe, aerisite te îndeamnă la calm şi reverie, în timp ce afară, oamenii cei frumoşi şi perfect bronzaţi sorb şampanie tolăniţi pe deck sau sprijiniţi de bar, totul scufundat într-o muzică perfectă.

Restaurantul se ridică la înălţimea aşteptărilor şi este deschis tot timpul anului, chiar dacă hotelul este închis. Meniul este cu adevărat “sea food celebrating”. Dresscode-ul locului este evident “boat-club billionaire” sau orice imitaţii şi reinterpretări personale.

Mai este un loc “magic” la Türkbükü, similar cumva ca set up cu Maçakizi, însă cu un vibe total opus: The life co, un “retreat” unde te întâlneşti chiar cu tine însuţi, într-o mare de linişte.

Ce contribuie la sentimentul de pace este modul în care locul este gândit: căsuţe mici cu câte 4 camere, inundate în vegetaţie şi miros de iasomie, alei cu palmieri înalţi ce foşnesc în bătaia brizei, şi spaţii tip pavilion pentru yoga, masaje sau pur şi simplu pierdut vremea.

O arhitectură extrem de simplă şi bine integrată în natură. O arhitectură atât de subtilă încât nu îi simţi prezenţa, însă îi simţi efectele.

Peace!